După luni de nesiguranță, democrații s-au unit în jurul candidaturii lui Kamala Harris, în timp ce republicanii par să își fi adaptat mesajele ca răspuns la noul lor adversar.
Democrații susțin că o a doua președinție Trump ar însemna o eră a izolaționismului american, ceea ce ar duce la anarhie în întreaga lume. Trump și compania sa au ripostat afirmând că „nu va exista niciun viitor sub tovarășa Kamala, deoarece ne va duce într-un al treilea Război Mondial nuclear”.
Retorica lui Trump în acest caz este relativ simplă: o președinție Harris ar fi „ceva direct din Venezuela sau din Uniunea Sovietică”, o afirmație pe care a ilustrat-o prin distribuirea unei imagini generate de IA a vicepreședintei vorbind la o adunare în stil sovietic.
O strategie perdantă
Din punct de vedere al esteticii politice, invocarea anxietății Americii din timpul Războiului Rece poate părea amuzantă, comentează UnHerd. Dar, după cum ar putea afla în curând Trump, avantajele se termină aici.
Mesajul fostului președinte marchează o răsturnare interesantă de roluri pentru cele două campanii. Joe Biden, înainte de retragerea sa din competiție, l-a caracterizat în mod repetat pe Trump drept un dictator în așteptare. Democrația, a avertizat el, era în joc. Republicanii, între timp, s-au concentrat pe chestiuni mai accesibile, în special creșterea prețurilor în America lui Biden.
Totuși, acum, scenariul este inversat: Trump este cel care propagă viziuni apocaliptice ale dictaturii, în timp ce campania lui Harris a renunțat la retorica fascismului în favoarea unor acuzații de „ciudățenie”, mai ușor de reținut.
În esență, această reînviere a omului negru al spaimei roșii anunță o îndepărtare de principiile populiste care l-au condus pe Trump la victorie în 2016.
Pentru cineva care a câștigat alegerile cu sloganul „drenarea mlaștinii” și cu promisiunea unor negocieri pragmatice în străinătate, noul mesaj McCarthyist al lui Trump – combinat cu dezaprobarea Proiectului 2025 al Fundației Heritage și cu îmbrățișarea lui Elon Musk – reprezintă un pas înapoi către neoconservatorismul maniheist.
Cu alte cuvinte, instinctele sale populiste au fost înăbușite de o amenințare roșie – și aceasta va fi o strategie perdantă.
Majoritatea alegătorilor americani nu cred că guvernul lor va cădea în comunism prea curând, iar cei care cred acest lucru cu greu pot fi considerați alegători oscilanți.
La mai mult de trei decenii de la căderea Uniunii Sovietice, retorica fricii roșii nu mai are rezonanța existențială pe care a avut-o la apogeul Războiului Rece. În timp ce Partidul Comunist Chinez acționează ca cel mai mare rival internațional al supremației americane, China modernă este incomparabilă cu URSS pe multiple dimensiuni.
În orice caz, un Trump care vorbește de amenințarea roșie și luptă împotriva tovarășei Kamala este același Trump care se întreținea amical cu tovarășul nord-coreean Kim Jong Un. Și cel care a fost considerat “idiotul util” al lui Vladimir Putin.