Cipuri pentru război: cum fentează Rusia sancțiunile

Rusia reușește să ocolească cu succes sancțiunile Uniunii Europene și ale Grupului celor Șapte pentru a obține semiconductori și alte tehnologii esențiale pentru războiul său din Ucraina.

Importurile rusești în general au revenit în mare parte la nivelurile de dinainte de 2020, iar analiza datelor comerciale sugerează că cipurile avansate și circuitele integrate fabricate în UE și în alte națiuni aliate sunt expediate în Rusia prin țări terțe precum Turcia, Emiratele Arabe Unite și Kazahstan, potrivit unui diplomat european intervievat de Bloomberg.

Livrările din China către Rusia au crescut, de asemenea, pe măsură ce Beijingul joacă un rol din ce în ce mai important în aprovizionarea Moscovei, a adăugat diplomatul, care a cerut să nu fie numit pentru a discuta informații sensibile. Aceste țări din afara UE nu au sancționat ele însele Rusia, dar majoritatea au negat în mod repetat că ajută Kremlinul.

De la invazia Ucrainei, în urmă cu un an, țările UE și G-7 au introdus mai multe runde de sancțiuni, în încercarea de a degrada mașina de război rusă și de a-i submina economia. Datele sugerează că impactul real în anumite domenii este, până în prezent, sub așteptările pe care le-ar fi avut oficialii.

„Simpla semnare a unor noi sancțiuni nu este suficientă”, a declarat Daniel Tannebaum, expert în combaterea criminalității financiare la firma de consultanță Oliver Wyman. „Guvernele au acum nevoie de mecanisme de aplicare a legii”.

UE a sancționat aproape 1 500 de persoane, a restricționat exporturile a sute de bunuri și tehnologii și a vizat multe dintre principalele surse de venit ale Moscovei. Însă blocul comunitar nu dispune încă de un aparat eficient pentru a pune în aplicare aceste măsuri și este în urma SUA.

Având o istorie mai lungă în ceea ce privește sancționarea puterilor străine, americanii dispun de o agenție centralizată, de proceduri mai eficiente de colectare a informațiilor, precum și de o legislație riguroasă și  instrumentele necesare pentru a aplica regulile în țară și în străinătate.

În UE, punerea în aplicare este un efort disparat care revine în mare parte statelor membre.În timp ce Comisia Europeană oferă orientări, autoritățile naționale sunt responsabile pentru identificarea încălcărilor și impunerea de sancțiuni. Iar acest lucru înseamnă că rezultatele nu sunt consecvente.

În cele din urmă, directorii din sectorul industrial pot fi supuși la presiuni atunci când vine vorba de luarea unor măsuri dure împotriva propriilor companii.

Administrația Biden a dat publicității o notă de conformitate menită să ia măsuri drastice împotriva intermediarilor folosiți pentru a eluda sancțiunile și controalele la export ale Rusiei. Menționează China, Armenia, Turcia și Uzbekistan ca fiind locații care pot fi folosite pentru a redirecționa în mod ilegal produse restricționate către Rusia. Însă țările UE au fost timide în ceea ce privește urmărirea, cel puțin în mod public, a potențialelor încălcări la nivel național.

Discuțiile privind înăsprirea regimului de aplicare a legii în UE au deschis o dezbatere cu privire la împărțirea responsabilităților între Bruxelles și capitalele europene în ceea ce privește măsurile de control.

La punerea în aplicare a serii succesive de sancțiuni, statele membre au avut grijă să limiteze impactul asupra propriilor rezultate financiare și asupra economiei mondiale în general.