„Cioc-cioc, vine bomba”. Cum își anunța Israelul bombardamentele asupra palestinienilor

Armata israeliană a recurs la controversata tehnică „roof knoking”, mult criticată de oganizațiile pentru drepturile omului, în centrul comunicării sale de război.

„Roof knoking” este numele unei tehnici utilizate de armata israeliană în unele din bombardamentele sale asupra Fâșiei Gaza. Acesta este de fapt un „avertisment” trimis civililor care ocupă clădiri vizate de armată, cerându-le să evacueze înainte de un atac iminent și astfel să se ferească de eventuale acuzații.

Sâmbăta trecută, în enclava palestiniană aflată sub blocada israeliană de aproape 15 ani, Jawad Mehdi, proprietarul unei clădiri comerciale care găzduiește birouri internaționale de presă, a primit astfel un apel de la un ofițer israelian. La telefon, i s-a cerut în arabă să organizeze evacuarea clădirii într-o oră. Mehdi a încercat să negocieze o prelungire a timpului. Imoilul, evacuat în panică, va fi pulverizat o oră mai târziu de armata israeliană. O țintă „legitimă”, a afirmat premierul israelian Benjamin Netanyahu.

Apeluri, SMS, pliante sau proiectile inofensive

Acestea sunt principale mijloace folosite în „roof knoking”, tehnică denumită de evrei „hakesh bagag” și folosită începând cu 2009.

Tehnica, care a fost adoptată în 2016 de armata SUA din Irak, este în centrul comunicării de război a Israelului.

În 2009, în timpul operațiunii „Plumb turnat”, armata israeliană s-a lăudat că a trimis de la cartierul general de informații militare aproape 165.000 de apeluri de avertizare în Gaza, adesea mesaje pre-înregistrate în arabă. De atunci, camere au fost instalate pe avioanele de luptă israeliene și armata difuzează în mod regulat videoclipuri care arată tehnica „roof knoking”  „în acțiune”.

„Trimitem o rachetă mică, goală, pentru a lovi acoperișul și a face civilii să înțeleagă că trebuie să evacueze clădirea respectivă. Rămânem în observație pentru a ne asigura de plecarea lor”, a declarat un oficial al Forțelor Aeriene israeliene care a solicitat anonimatul. „De îndată ce avem cât mai multă certitudine cu privire la evacuarea clădirii, deschidem focul. În 2014, Washington Post a afirmat că aceste focuri de avertizare au fost efectuate „de obicei de către drone”.

Dacă Israelul evocă în principal „rațiuni morale”, cerând armatei să limiteze „daunele colaterale aduse civililor”, statul evreu urmărește, de asemenea, să se ferească de eventuale acuzații. Procurorul Curții Penale Internaționale (CPI) a deschis, de altfel, o anchetă pentru presupuse crime de război în teritoriile palestiniene, în special în timpul războiului din Gaza din 2014. Procuratura militară israeliană este inclusă în pregătirea unora dintre aceste protocoale de avertizare.

Dar, potrivit ONG-urilor pentru drepturile omului, avertismentul nu absolve „forțele atacante” de responsabilitățile lor în temeiul dreptului internațional umanitar.

Pentru Amnesty International, „emiterea unui avertisment nu absolvă forțele atacante de obligațiile care le revin în temeiul dreptului internațional umanitar de a cruța civilii”, a declarat pentru AFP purtătorul de cuvânt al regiunii, Sara Hashash. „În multe cazuri, elementele de avertizare de bază lipseau, în special cu privire la momentul atacului, locurile de adăpost sau garanția unei evacuări la timp și în siguranță înainte de atac”, explică ea.

„Atacuri lansate prea repede după avertisment”

În cazul aruncării unei rachete goale pe acoperiș, este posibil ca familiile să fi crezut că este o alarmă falsă sau că raidul a trecut deja, a explicat ONG-ul într-un raport din 2014. „Au existat, de asemenea, cazuri de atacuri fatale, lansate mult prea curând după avertizarea civililor”, a declarat purtătorul de cuvânt Sara Hashash. Unii pun însă la îndoială acuzațiile ONG-urilor și dreptul Israelului de a se apăra în fața atacurilor Hamas. Mai ales că gruparea palestiniană se folosește de civili ca scuturi umane, acuză Israelul.

Mahmud Abu Rahma, de laCentrul Al- Mezan pentru Drepturile Omului, un ONG din Gaza, afirmă că tehnica „roof knoking” nu este eficientă, mai ales pentru familiile care locuiesc la etaje inferioare ale clădirilor.

Mohammad al-Hadidi se întreabă de ce nu a primit niciodată acest faimos apel sâmbăta trecută, când soția sa și cei patru dintre cei cinci copii ai săi au fost uciși într-un bombardament israelian asupra unei clădiri din tabăra Al-Shati unde familia își petrecea noaptea. „Ce au făcut pentru a merita să fie bombardați, fără niciun avertisment, fără a fi rugați să evacueze casa?”,

Fără avertismente pentru Hamas

Armata nu a dat publicității cifrele referitoare la numărul de „roof knoking” efectuate de la începutul bombardamentelor în Gaza, din 10 mai. „Am efectuat peste 1000 de atacuri. Când ele privesc infrastrucurile, putem folosi această tehnică, dar nu și atunci când este vorba de eliminarea teroriștilor”, afirmă responsabili din cadrul armatei israeliene. În bombardamentul care a ucis familia lui Mohammad al-Hadidi, armata susține că i-a vizat pe „comandanții Hamas” aflați într-un apartament al clădirii.

Într-o literatură abundentă pe această temă, palestinienii care au experimentat această interacțiune ciudată cu inamicul mărturisesc tensiunea, stresul, chiar și trauma lăsată de aceste câteva minute în care se joacă supraviețuirea lor.