Cine sunt cele trei femei din Europa de Est care ar putea conduce NATOFaptul că următorul șef al NATO ar putea veni dintr-o țară din Europa Centrală și de Est a fost intens comentat în ultimele săptămâni, nu în ultimul rând datorită numeroaselor implicații pe care le-ar avea acest lucru pentru rolul pe care aceste state îl joacă în cadrul Alianței, precum și relația acesteia cu una dintre principalele sale preocupări de Securitate: Rusia.
În mod similar, faptul că următorul șef al NATO ar putea fi o femeie a atras, de asemenea, multă atenție. Totuși, mulți analiști consideră că este timpul.Unul dintre aceștia este Dan Hamilton, directorul Programului Europa Globală de la Woodrow Wilson Center.
„Este timpul pentru un secretar general din Est”
„Este timpul ca NATO să aibă o femeie secretar general”, a declarat el pentru Emerging Europe. „În plus, toți șefii NATO au venit până acum exclusiv din Europa de Vest, așa că este timpul pentru un secretar general din Est. Acest lucru ar consolida solidaritatea Alianței și ar asigura respectarea intereselor întregii Alianțe”.
Cu toate acestea, în ciuda faptului că sunt adesea regrupate, fiecare dintre cele trei femei despre care se spune că ar putea fi luate în considerare pentru această funcţie va aduce, probabil, abordări contrastante în mandatul lor.
Dalia Grybauskaitė
„Rusia este una dintre amenințările majore ale NATO și, prin urmare, perspectiva sa contează, așa că selectarea Daliei Grybauskaitė ar trimite un mesaj destul de puternic, care ar putea fi, de asemenea, conflictual”, estimează Stefano Braghiroli, profesor asociat la Institutul Johan Skytte de Studii Politice la Universitatea din Tartu, Estonia.
„Doamna de fier”
Grybauskaite a ocupat funcția de președinte al Lituaniei din 2009 până în 2019 și a primit porecla „Doamna de fier” pentru poziția sa fermă în fața Rusiei.
De-a lungul mandastului ei, a fost unul dintre puținii lideri europeni care a criticat deschis Rusia pentru desfășurarea de trupe în estul Ucrainei, precum și pentru prăbușirea avionului de pasageri Malaysia Airlines în 2014, comparând tacticile președintelui rus Vladimir Putin cu cele ale lui Stalin și Hitler și referindu-se la Rusia un „stat terorist”.
„Grybauskaite ar fi un secretar general competent și, pentru Lituania, ar fi minunat să o aibă în această poziție, deoarece ar fi mai ușor să-și promoveze agenda, cum ar fi consolidarea flancului estic al NATO în general și a regiunii baltice în special în fața așa-numitei amenințări rusești ”, spune Vadim Volovoj de la Institutul de Relații Internaționale și Științe Politice de la Universitatea Vilnius, Lituania.
O alegere extremă pentru unele țări vestice
Braghiroli susține însă că Grybauskaite ar putea să nu fie susținută de țările vest-europene care doresc să mențină legături comerciale cu Rusia.
„Actuala administrație Biden deschide posibilitatea unui șef al NATO din țările baltice(…) Chiar și acum, Grybauskaitė ar putea fi văzută ca o alegere destul de extremă, nu atât din perspectiva lui Biden, cât mai mult pentru țările din sudul și vestul Europei, cum ar fi Franța și Italia, precum și Germania, care ar putea fi mai reticente”, sugerează el.
„De ce să ne pese de Rusia”
Cu toate acestea, Gediminas Vitkus de la Institutul de Relații Internaționale și Științe Politice al Universității din Vilnius, spune că poziția fermă a lui Grybauskaitė față de Rusia nu ar trebui să fie un obstacol pentru aliații NATO. „Nu pot exclude că aceasta ar putea fi o problemă pentru Rusia. Dar de ce ar trebui să ne pese de Rusia, care nu este un stat membru?”, întreabă el.
„Cred că este momentul să scăpăm de contra-poziția artificială a Europei occidentale și a statelor membre post-comuniste ale UE. „Comunismul și dominația rusă s-au încheiat acolo cu mai bine de treizeci de ani în urmă”, spune Vitkus. „Prin urmare, nu există niciun motiv specific pentru a crede că acei candidați la funcția de top NATO veniţi din țările post-comuniste ar fi cumva diferiți”.
Kolinda Grabar-Kitarović
Kolinda Grabar-Kitarović a ocupat funcția de președinte al Croației din 2015 până în 2020 și, înainte de aceasta, a ocupat funcția de asistent secretar general al NATO pentru diplomație publică din 2011 până în 2014, făcând din ea una dintre cele mai experimentate candidate la șefia NATO.
„Candidata croată ar putea deschide ușile unor relații oarecum mai prietenoase cu Rusia, indiferent de cât de eficient sau realist ar fi un astfel de dialog”, susține Braghiroli. „Această alegere poate fi descrisă ca fiind mai„ pașnică ”. Depinde de NATO ce semnal vrea să trimită Rusiei atunci când alege un nou secretar general ”, sugerează Volovoj.
Grabar-Kitarović, ale cărui politici propuse în cursa prezidențială croată din 2019 au fost descrise ca flirtând cu extrema dreaptă, a fost, de asemenea, acuzată că ar putea fi potențial prea aproape de Moscova.
În timpul mandatului ei, Croația și-a intensificat relațiile comerciale cu giganții ruși precum Gazprom și Sberbank și, în timp ce se afla într-o călătorie la Moscova în 2017, Grabar-Kitarović a cerut „extinderea cooperării” între cele două țări.
„Mai puțin radicală și mai frumoasă”
„Fiodor Lukyanov, șeful grupului de reflecţie numit Consiliul de politici externe și de apărare, apropiat de guvernul rus, și al Clubului de discuții Valdai, a declarat că Grabar-Kitarović este un candidat mai «promițător» decât Grybauskaitė – pentru că este mai puțin radicală, dar și mai frumoasă, și astfel «iubită și prețuită de toată lumea»”, a declarat Mila Mikalay, lector de politică la Universitatea din Freiburg, Germania.
„Serghei Ermakov, de la grupul de reflecție guvernamental Institutul rus pentru Studii Strategice, a susținut că Grabar-Kitarović era expertă în războiul informatic și de propagandă dar și o profesionistă, capabilă să «mențină o aparenţă de echilibru»” în relațiile dintre NATO și Rusia”, a adăugat Mikalay.
„În același timp, Ermakov a pus sub semnul întrebării importanța unei femei ca secretar general NATO: „Dacă lucrurile devin serioase, generalii armatei – în primul rând din SUA – vor îndepărta un secretar general în fustă”.
Kersti Kaljulaid
„Kersti Kaljulaid ar putea fi un echilibru bun”, susține Stefano Bragholi. „Perspectiva baltică aduce realismului necesar asupra Rusiei, dar nici ea nu este„ șoimul” , cum este prezentată uneori Grybauskaitė. Nu este la fel de vădit conflictuală”.
Actualul președinte eston de centru-dreapta este în funcție din 2016. Chiar dacă a folosit adesea un limbaj mai măsurat decât Grybauskaitė, mesajul lui Kaljulaid către NATO a fost destul de similar: Rusia rămâne o amenințare majoră de securitate pentru Europa.
„Faptul că există o prezență a militarilor în teren i-a incitat pe toți aliații NATO să reflecteze mai atent la posibilele lor reacții, așa că suntem mult mai bine instruiți chiar și în gândirea noastră politică cu privire la securitatea flancului de nord-est al Alianței. Sincer vorbind, ne simțim mai în siguranță”, a declarat Kaljulaid, în timpul unei vizite recente în Norvegia, referindu-se la cele 5.000 de trupe NATO staționate în cele trei state baltice.
„Să ne ocupăm singuri de riscurile noastre regionale”
„Țările europene își dau seama în mod colectiv că, în timp ce, în timpul Războiului Rece, riscul nostru regional era îngrijorarea globală a tuturor, care este acum Rusia, Rusia este o economie care se micşorează din ce în ce mai mult, demografia sa este proastă – trebuie să fim asertivi și capabili să ne ocupăm singuri de riscurile noastre regionale. Desigur, întotdeauna susținuţi de legătura noastră transatlantică”, a afirmat Kaljulaid într-o declarație din decembrie 2020 pentru Financial Times, recunoscând totodată nevoia tot mai mare de a fi prudenți față de China.
Iohannis, și el pe listă
În timp ce Grybauskaitė, Grabar-Kitarović și Kaljulaid sunt considerate favorite pentru cel mai înalt post din NATO, ele nu sunt singurele nume care au fost prezentate ca potențiali succesori ai lui Jens Stoltenberg, al cărui mandat expiră anul viitor.
Printre alte personalități despre care se spune că au șanse rezonabile de a prelua funcția de secretar general al NATO se numără fostul premier britanic Theresa May, fostul ministru italian de Externe Federica Mogherini și președintele român Klaus Iohannis.
