În general, SUA și aliații au judecat că Africa – un continent bogat în resurse, dar plin de sărăcie și corupție – este un loc dificil pentru a face afaceri. Și au lăsat cale deschisă jocurilor de cucerire ale Chinei și Rusiei.
Companiile chineze au devenit lideri de piață în infrastructura digitală africană, mai ales pentru că rivalii lor occidentali au decis la începutul acestui secol, din prostie, că localnicii erau prea săraci pentru a-și permite telefoanele mobile.
Și Rusia și-a extins dramatic amprenta, semnând acorduri militare cu cel puțin 19 țări africane din 2014 și devenind principalul furnizor de arme pe continent. În noiembrie 2019, președintele Vladimir Putin a găzduit primul summit Rusia-Africa la Soci, asigurând acorduri comerciale, energetice și militare.
În Africa trăiesc peste un miliard de oameni, teren propice pentru campanii de dezinformare rusești și chineze care se bucură de un succes considerabil, furtunuri de propagandă împotriva Occidentului.
Aici, Kremlinul vede oportunități de a-și extinde sfera de influență prin exploatarea conflictelor, manipularea guvernelor și vânzarea de arme pentru a obține acorduri pentru companiile sale energetice de stat.
Potrivit analiștilor Bloomberg, Rusia susține nu de puține ori mai multe facțiuni în războaie civile africane, stimulând instabilitatea.
Mercenarii Rusiei, în special Grupul Wagner, estompează linia dintre intervențiile private și cele ale statului în Libia, Sudan, Republica Centrafricană, Madagascar și Mozambic.
Guvernele occidentale par indiferente. Ultimul președinte american care a vizitat continentul a fost Barack Obama, în 2015. Comerțul SUA cu Africa a scăzut brusc, de la 142 de miliarde de dolari în 2008 la 64 de miliarde de dolari în 2021, iar acum reprezintă abia 1% din comerțul global al Americii.
China, bineînțeles, susține un angajament uriaș, comerțul său cu Africa atingând un maxim istoric de 254 de miliarde de dolari în 2021. Până la 2 milioane de chinezi, militari și civili, trăiesc pe continent. Beijingul continuă să urmărească dominarea resurselor naturale, în timp ce Occidentul se concentrează încă pe ajutorul umanitar în zonele fierbinți de dezastre.
Dacă China este lăsată aproape fără opoziție pentru a-și asigura bogățiile și bazele minerale, industria occidentală va avea de suferit, iar orientarea regională către Asia se va înclina și mai brusc. China a devenit partenerul preferat al unora dintre cele mai bogate națiuni africane în resurse.
Unii actori importanți de la Washington sunt conștienți de neglijența americană și încearcă să facă ceva în acest sens. La summitul G-7 din 2022, SUA au lansat Parteneriatul pentru investiții în infrastructura globală, conceput în mod explicit pentru a contracara Inițiativa Belt & Road a Chinei.
Cu toate acestea, SUA sunt încă un donator de ajutor relativ modest: ca proporție din PIB, cheltuiesc doar o treime din ceea ce dau Franța, Germania și Regatul Unit și un sfert din ceea ce cheltuiesc Norvegia și Suedia. În plus, unii africani influenți disprețuiesc noul “parteneriat”, considerându-l în contradicție cu alte politici americane care discriminează națiunile lor.
Africa are cea mai tânără și cea mai rapidă creștere a populației dintre toate continentele, cu o vârstă medie de 19 ani; 11 milioane de adolescenți intră pe piața muncii în fiecare an. Nu e greu de bănuit că acest uriaș potențial va fi exploatat de intereselele Chinei și Rusiei.