China se bagă în conflictul israeliano-palestinian. Somn ușor, Biden

Beijingul s-a oferit duminică să medieze între israelieni și palestinieni pentru a găsi o soluție la escaladarea violenței care a intrat în cea de-a doua săptămână. China nu a dorit până acum să joace un rol în prim-plan în conflictul israeliano-palestinian.

Ce vrea să facă China în acest butoi cu pulbere? Beijingul și-a anunțat duminică, dorința sa de a media posibile negcieri între israelieni și palestinieni. Mai devreme, superputerea asiatică – care deține în prezent președinția rotativă a Consiliului de Securitate al ONU – „a regretat obstrucția americană” în adoptarea unei declarații comune a acestui organism prin care se cerea încetarea ostilităților din regiune.

Într-un efort coordonat pentru a evidenția importanța acestei inițiative, mass-media de stat chineză a multiplicat și articolele care lăudă activismul Beijingului în dosarul israeliano-palestinian.

Lasă Statele Unite să-și „rupă dinții”

Această dorință chineză de a face un pas diplomatic înainte pentru a întinde mâna israelienilor și palestinienilor, fost angajați de mai bie de o săptămână într-o spirală a violenței, poate surprinde.

Istoric,Beijingul „a fost întotdeauna atent să nu se implice în acest conflict în Orientul Mijlociu”, amintește Erzsébet Rózsa, specialist în Orientul Mijlociu la EuroMeSCo, o rețea de cercetare a regiunii bazinului mediteranean și autor al unui studiu asupra evoluției implicării Chinei în Orientul Mijlociu.

Până în 2016, Beijingul nu avea nici măcar o doctrină oficială pentru lumea arabă, chiar dacă schimburile economice cu această regiune s-au intensificat de aproape un deceniu.

China a văzut Orientul Mijlociu în primul rând ca un rezervor de petrol. Publicarea liniei oficiale a regimului pentru lumea arabă, în ianuarie 2016, a confirmat că Beijingul dorește să rămână un partener pur economic în această regiune.

Dacă importurile de energie rămân pilonul central al comerțului dintre China și lumea arabă, este de asemenea o chestiune de investiții în infrastructură sau de diversificare a schimburilor comerciale.

Dar nu s-a pus problema de a vorbi cu voce tare despre problema israeliano-palestiniană. „China a lăsat mult timp Statele Unite să-și rupă dinții în această problemă”, a spus Erzébet Rózsa. Acest lucru i-a permis să păstreze imaginea unui actor neutru, având grijă să nu ofenseze nici o sensibilitate politică în regiune, astfel încât să nu-i pericliteze șansele de a face afaceri.

În culise, poziția Beijingului a evoluat totuși. În mod tradițional, China a avut tendința să fie de partea palestinienilor. În special, China a refuzat să califice Hamas drept organizație teroristă în 2006, după victoria lor la alegerile legislative palestiniene.

Gheșeftul „drumurilor mătăsii”

Cu toate acestea, odată cu creșterea din 2013 a noilor „drumuri ale mătăsii” – marele program de investiții chineze în afara granițelor sale – „Israelul a câștigat importanță comercială în ochii Beijingului”, subliniază Erzsébet Rózsa.

Israel ocupă chiar un loc special în ierarhia chineză a țărilor din regiune, deoarece este singurul care beneficiază „de un statut de partener în materie de inovație”, subliniază Canan Atilgan, specialist în Orientul Mijlociu la Fundația Konrad Adenauer și autor al unui studiu privind creșterea puterii Chinei în regiune.

O categorie care acoperă atât schimburile sino-israeliene în ceea ce privește noile tehnologii, cât și orice are legătură cu inovațiile în domeniul sănătății, o zonă în care Israelul se află în avangardă.

Importanța crescândă a intereselor economice chineze în regiune a determinat inevitabil Beijingul să se intereseze mai mult de problemele de securitate. Chiar dacă înseamnă a juca un rol mai activ în diferite eforturi diplomatice. Astfel, Beijingul a acționat deja ca mediator în 2017 între Arabia Saudită și Iran și a încercat să-și facă auzită vocea în mai multe rânduri în dosarul sirian.

Dar, în ansamblu, „găsirea soluțiilor politice la conflictele din Orientul Mijlociu nu este o prioritate chineză, deoarece Beijingul nu are absolut nici o experiență cu privire la dinamica crizelor din regiune”, a spus Canan Atilgan.

O „alternativă la Statele Unite” pentru țările din regiune

Acesta este motivul pentru care actuala ofensivă diplomatică chineză într-un dosar la fel de sensibil ca cel al crizei israeliano-palestiniene constituie poate începutul unei noi etape pentru Beijing, potrivit experților intervievați de France 24. Cu siguranță, aceasta este pentru moment doar oferta de a juca un rol de mediator. „Acest lucru nu implică mult”, recunoaște Erzébet Rózsa.

Pentru ea, inițiativa este mai presus de toate „un semnal că „pe termen lung, China se pregătește să investească diplomatic mai mult diplomatic în regiune”. Beijingul „încearcă să înceapă să se proiecteze, prin această criză, pe scena internațională ca actor capabil să ofere o alternativă Statelor Unite percepute de țările arabe ca un mediator prea parțial și prea pro-Israel”, continuă specialistul EuroMeSCo.

Prin mâna întinsă israelienilor și palestinienilor, Beijing caută mai întâi să semnaleze tuturor țărilor din regiune că China se simte pregătită, potrivit lui Erzébet Rózsa, să preia rolul de „superputere imparțială”, nu numai interesată de iporturile de petrolul saudit sau de dezvoltarea unui parteneriat tehnologic cu Israel.

China nu are încă forța pentru a deveni noul șerif al regiunii – și poate că nu o va avea niciodată. Dar într-un moment în care America lui Joe Biden își pune întrebări despre gradul de implicare în regiune, acesta poate fi un mod de a spune țărilor care ar putea regreta relațiile privilegiate întreținute cu Donald Trump – cum ar fi Arabia Saudită – că există o alternativă la Statele Unite State.