China revinde în mod agresiv gazul rusesc către Europa. Cum își schimbă Bruxelles stăpânul energetic

În urmă cu o lună, în ciuda apetitului redus pentru energie pe fondul prăbușirii pieței imobiliare și a recesiunii economice (pentru care politica „zero Covid” a apărut ca un țap ispășitor convenabil pentru peeședintele Xi Jinping), China a absorbit mai mult gaz rusesc până acum în acest an, în timp ce importurile din majoritatea celorlalte surse au scăzut.

În iulie, SCMP a raportat că, potrivit datelor vamale chineze, în primele șase luni ale anului, China a cumpărat un total de 2,35 milioane de tone de gaz natural lichefiat (GNL) în valoare de 2,16 miliarde de dolari. Volumul importurilor a crescut cu 28,7%. de la an la an, iar valoarea a urcat cu 182%. Aceasta a însemnat că Rusia a depășit Indonezia și SUA pentru a deveni al patrulea mare furnizor de GNL al Chinei până în prezent în acest an.

China, „cavalerul alb neașteptat”

Ce s-a aflat în spatele acestei creșteri bizare a importurilor de GNL rusesc, au speculat analiștii? „Creșterea cantității de GNL rusesc ar putea fi o deplasare a încărcăturilor care se îndreaptă spre Japonia sau Coreea de Sud din cauza sancțiunilor sau a cererii mai slabe din aceste țări”, a declarat Michal Meidan, director al Programului energetic pentru China de la Institutul Oxford pentru studii energetice.

Un lucru a fost clar: China a dorit să mențină cât mai neclar posibil comerțul cu gaze naturale cu Rusia, motiv pentru care Administrația Generală a Vămilor din China a încetat să mai facă publică defalcarea volumului comerțului cu gaze naturale prin conducte de la începutul anului, purtătorul de cuvânt Li Kuiwen confirmând că această măsură a fost luată pentru a „proteja drepturile și interesele comerciale legitime ale importatorilor și exportatorilor relevanți”, scrie Zero Hedge.

Ei bine, acum se știe răspunsul: China a revândut în liniște acel GNL rusesc către singurul loc care are nevoie disperată de el mai mult decât orice, Europa, și, bineînțeles, percepe în acest proces o marjă de profit în acest proces. După cum a relatat recent Financial Times, „temerile Europei legate de penuria de gaze în apropierea iernii ar putea fi evitate, datorită unui cavaler alb neașteptat: China”.

Publicațiile Nikkei, indicele bursier de la Tokyo, mai notează că „cel mai mare cumpărător de GNL din lume își revinde o parte din încărcăturile excedentare din cauza cererii slabe de energie de acasă. Acest lucru a oferit pieței spot o ofertă amplă pe care Europa a exploatat-o, în ciuda prețurilor mai mari”.

„Ceea ce ignoră FT, poate în mod intenționat, este faptul că nu este vorba de «surplus» – la urma urmei, dacă ar fi fost așa, importurile chinezești de GNL rusesc s-ar fi prăbușit. Nu – cuvântul corect pentru a descrie GNL pe care China îl vinde Europei este «rusesc»”, scrie publicația americană.

Nu contează culoarea, să țină de cald

Importurile de GNL din Europa au crescut cu 60% față de anul precedent în primele șase luni ale anului 2022, potrivit firmei de cercetare Kpler. JOVO Group din China, un mare trader de GNL, a dezvăluit recent că a revândut o încărcătură de GNL unui cumpărător european.

Un trader de contracte futures din Shanghai a declarat pentru Nikkei că profitul obținut în urma unei astfel de tranzacții ar putea fi de ordinul zecilor de milioane de dolari sau chiar să ajungă la 100 de milioane de dolari. Cel mai mare rafinator de petrol din China, Sinopec Group, a recunoscut, de asemenea, în cadrul unei teleconferințe privind rezultatele din aprilie, că a canalizat surplusul de GNL pe piața internațională.

Presa locală a afirmat că numai Sinopec a vândut 45 de încărcături de GNL, adică aproximativ 3,15 milioane de tone. Cantitatea totală de GNL chinezesc care a fost revândută este probabil mai mare de 4 milioane de tone, echivalentul a 7% din importurile de gaze ale Europei în semestrul care a trecut până la sfârșitul lunii iunie.

Vestea bună este că cele 53 de milioane de tone cumpărate de blocul comunitar depășesc importurile Chinei și Japoniei și au dus rata de ocupare a depozitelor de gaz ale Europei la 77%. Dacă această situație continuă, Europa își va atinge probabil obiectivul declarat de a umple 80% din instalațiile de depozitare a gazului până în noiembrie (moment în care va începe să golească rezervele într-un ritm amețitor pentru a se încălzi în timpul iernii).

Dar, deși dificultățile economice ale Chinei au adus o ușurare mult așteptată în Europa, aceasta vine cu o notă de subsol majoră. De îndată ce activitatea economică își va reveni în China, situația se va inversa rapid, iar Beijingul nu va mai reexporta GNL din Rusia pentru a ține Europa la căldură.

Decontul, la Putin și Xi

În mod ilar, aceasta înseamnă, de asemenea, că în loc să fie dependentă de Rusia pentru gaz, Europa devine acum dependentă de Beijing pentru energia sa – care este tot gaz rusesc, doar că de data aceasta importat din China – ceea ce face de râs ambițiile geopolitice ale SUA de a apăra o ordine internațională liberală cu propriile sale exporturi de energie.

Mai rău, în timp ce Europa ar putea cumpăra GNL rusesc la prețul X, în schimb trebuie să plătească de 2X, 3X sau mai mult, doar pentru a semnala lumii virtuos că nu va finanța regimul lui Putin, când, în realitate, plătește în plus atât lui Xi, cât și lui Putin, care încasează un preț premium datorită penuriei generale a pieței.

În mod amuzant, fără a afirma în mod expres acest lucru, FT insinuează că Europa cumpără GNL rusesc prin intermediul Chinei: Dacă Rusia sfârșește prin a exporta mai mult gaz în China ca mijloc de a pedepsi Europa, China va avea mai multă capacitate de a-și revinde surplusul de gaz pe piața spot – ajutând indirect Europa.

Europa își schimbă stăpânul energetic

Occidentalii nu admit că China ajută Rusia să evite sancțiunile, în timp ce ambele țări se îmbogățesc foarte mult în acest process. Cu cât Europa își semnalează mai tare virtutea atunci când adversarul este Rusia, dar nu îndrăznește să spună un cuvânt când este vorba de China, cu atât mai mare va fi influența Chinei asupra Europei.

Cu cât Europa devine mai disperată în privința aprovizionării cu energie, cu atât mai mult deciziile politice ale Chinei vor avea puterea de a afecta blocul. În timp ce Europa încearcă să se smulgă din dependența sa de Rusia pentru energie, ironia este că devine tot mai dependentă de China.

În cele din urmă, tot ceea ce a făcut Europa a fost să înlocuiască un stăpân al energiei (așa cum a avertizat Trump în 2018) cu un altul, iar ambii râd de Bruxelles care, sub sfatul înțelept al Gretei Thunberg, a făcut toate acestea posibile exact la timp pentru ca China – care, împreună cu Putin, determină acum consumul zilnic de energie al Europei – să invadeze Taiwanul fără niciun țipăt din partea semnalizatorilor virtuoși ai Europei.