China înșfacă și spațiul. Pe Pământ, Occidentul își sapă groapa singur

Prin lansarea primului modul al stației sale spațiale, China a făcut un pas important în planul său ambițios de a avea o prezență umană permanentă în spațiu. Dar nu numai rațiuni științifice se află în spatele programului spațial al Beijingului.

La scurt timp după ce a devenit președinte, în martie 2013, liderul de la Beijing, Xi Jinping, și-a exprimat clar ambițiile pentru puterea spațială a Chinei. „Dezvoltarea programului spațial și transformarea țării într-o putere spațială este visul spațial pe care l-am urmărit continuu”, a spus el. „Visul spațial face parte din visul de a face China mai puternică”.

China își propune să devină prima putere spațială mondială până în 2045. „China va deveni o țară pe primul plan mondial în domeniul echipamentelor și tehnologiei spațiale. Până atunci, va putea efectua explorări spațiale coordonate om-computer pe scară largă”, scria Chia Daily în 2017.

Drumul spațial al mătăsii

O piatră de temelie a programului spațial al Chinei este sistemul de navigație prin satelit Beidou (BDS), un sistem global de navigație prin satelit care asigură poziționare, navigare și sincronizare, pe lângă comunicarea de date.

Armata Populară de Eliberare a creat programul pentru a nu depinde de rețeaua GPS controlată de SUA. „În ultimii ani, China a căutat în mod activ să promoveze imaginea programului Beidou ca un program condus de civili, destinat în primul rând scopurilor comerciale și științifice”, potrivit unui raport al Fundației Jamestown.

„Cu toate acestea, programul se află sub direcția militară generală, armata fiind responsabilă de organizațiile de conducere a programelor Beidou cu cele mai multe funcții de conducere”.

Beidou este, de asemenea, cunoscut sub numele de „drumul spațial al mătăsii”, care extinde „centura economică a drumurilor mătăsii terestre” ale Chinei și „ruta maritimă a mătăsii” – cunoscute mai bine sub numele Belt and Road Initiative (BRI): o strategie globală de dezvoltare a infrastructurii adoptată de guvernul chinez în 2013 pentru a investi în aproape 70 de țări și organizații internaționale.

Și care a început să fie văzută mai degrabă ca un instrument prin intermediul căruia China nu urmărește decât expansiunea puterii și influenței sale în lume, dar și ca o amenințare la adresa țărilor care fac parte din acest proiect.

Dependența de tehnologia chineză

Beidou îi face pe participanții la inițiativa BRI dependenți de China pentru navigație de precizie și alte servicii spațiale.

Potrivit unui raport al lui Malcolm Davis de la Australian Strategic Policy Institute în 2017: „Un raport în timp real asupra Chinei (…) se referă la Beidou ca la un „ lipici digital” pentru drumurile, căile ferate, porturile și parcurile industriale pe care China le construiește pentru a-și extinde prezența și influența”.

„Furnizarea chineză de comunicații prin satelit, monitorizarea vremii și observarea Pământului se adaugă acestei viziuni pentru un Drum Spațial al Mătăsii care depășește și stă la baza BRI. Prin înscrierea la„ „coridorul de informații spațiale” al BRI, statele membre vor deveni dependente de servicii spațiale furnizate de chinezi. Acest lucru ar conferi Beijingului o putere mai mare de a influența alegerile politice ale acestor state, deoarece ar controla capacitățile spațiale vitale care le susțin creșterea economică”.

Comisia de revizuire economică și de securitate SUA-China a scris în raportul anual al Congresului din 2019:

„Beijingul are planuri specifice nu doar de a explora spațiul, ci de a domina industrial spațiul. China își folosește programul spațial pentru a-și avansa obiectivele geopolitice terestre, inclusiv cultivarea clienților pentru BRI. Promovarea Chinei a sistemul global de navigație Beidou aprofundează dependența participanților de China pentru serviciile spațiale”.

Poziție dominantă în sector

Cu toate acestea, „drumul spațial al mătăsii” formează doar unul, deși crucial, din obiectivele sale spațioase ambițioase. Conform raportului:

„China ia măsuri pentru a stabili o poziție dominantă în sectoarele de lansare comercială și sateliți, bazându-se în parte pe finanțări agresive susținute de stat pe care companiile străine nu le pot egala. China a reușit deja să scadă cota unor unii furnizori de lansare și sateliși din SUA și din alte țări pe piața internațională, amenințând cu subminarea bazelor industriale spațiale ale acestor țări”.

„Urmărirea agresivă a tehnologiei și talentelor străine continuă să fie esențială pentru această strategie și pentru obiectivele Chinei de dezvoltare spațială în general”.

În 2019, China Daily anunța că viitoarele programe spațiale locuite ale Chinei vor fi explorarea umană a Lunii.

„Vom stabili baze pe Lună pentru a efectua operațiuni științifice, pentru a extinde un loc habitabil pentru omenire și pentru a câștiga experiență și expertiză pentru expedițiile din spațiul profund dincolo de Lună. Scopul pe termen lung este de a trimite oamenii pe Marte”, scria China Daily.

În martie, China a semnat un acord cu Rusia pentru a lucra împreună la construirea unei stații de cercetare pe Lună care va efectua cercetări privind explorarea și, în mod esențial, utilizarea Lunii.

Deja în 2013, China a lansat primul său rover lunar pentru a explora suprafața satelitului natural al Pământului, sperând, printre altele, să descopere minerale din pământuri rare, despre care se pare că sunt abundente pe lună. În decembrie, misiunea sondei lunare Chang’e 5 a Chinei a aterizat pe Lună și a adus înapoi probe geologice, Chia devenind a treia țară care a realizat o astfel de performanță, după SUA și Rusia.

Prima misiune fără pilot a Chinei pe Marte – nava spațială Tianwen 1 – a intrat în orbită în jurul planetei în februrie și urmează să aterizeze pe Marte luna aceasta.

Interesele de securitate ale SUA și amenințarea Beijingului

În ceea ce privește securitatea națională a SUA, capacitățile spațiale ale Chinei au fost definite ca una dintre cele mai semnificative amenințări viitoare.

„Activitățile spațiale chineze și ruse prezintă amenințări serioase și în creștere pentru interesele de securitate națională ale SUA”, a scris secretarul american al Apărării, Lloyd Austin.

„Doctrinele militare chineze și ruse indică, de asemenea, că privesc spațiul ca fiind critic pentru războiul modern și consideră că utilizarea capacităților de contra-spațiu este atât un mijloc de reducere a eficacității militare a SUA, cât și pentru câștigarea războaielor viitoare”.

Capacitățile de contra-spațiu includ arme anti-satelit. Un raport al Pentagonului din septembrie 2020 despre capacitățile militare ale Chinei preciza:

„China continuă să-și consolideze capacitățile spațiale militare, în ciuda poziției sale publice împotriva miliarizării spațiului. Armata continuă să investească în îmbunătățirea capacităților sale în domenii precum informații, supraveghere și recunoaștere spațială, comunicații prin satelit, navigație prin satelit și meteorologie, precum și în zborurile spațiale locuite și în explorarea spațială robotizată”.

„Armata Chinei dezvoltă capabilități de război electronic, cum ar fi bruiajul sateliților, capabilități cibernetice ofensive și arme cu energie direcționată.China dispune de un sistem antisatelit operațional la sol (ASAT) ) destinat să vizeze sateliți în orbită terestră joasă, iar China intenționează probabil să caute noi arme ASAT suplimentare capabile să distrugă sateliți până pe orbita geosincronă a Pământului”.

Raportul Pentagonului a arătat că China a trecut deja în fața SUA în mai multe domenii: construcții navale, rachete balistice și de croazieră convenționale terestre și sisteme integrate de apărare aeriană.

Dacă se va ivi ocazia, China va avansa și pentru a utiliza spațiul pentru a domina nu numai SUA, ci și restul planetei. Orice reducere a bugetului de apărare al SUA – sau orice transferuri din acesta – ar trebui să fie considerate suicidare, afirmă observatorii.