China a început secătuirea oceanelor. Ce ascunde flota de pescuit a BeijinguluiLiderii de la Beijing văd flotele de pescuit ca o modalitate de a proiecta prezența agresivă a Chinei în întreaga lume. Scopul este de a fi prezente în toate oceanele lumii, astfel încât să poată direcționa rezultatele acordurilor internaționale care acoperă resursele maritime.
China comunistă pare să epuizeze din ce în ce mai mult de viață marină oceanele lumii. China are de departe cea mai mare flotă de pescuit din lume, cuprinsă între 200.000 și 800.000 de nave de pescuit – reprezentând aproape jumătate din activitatea mondială de pescuit – dintre care aproximativ 17.000 de nave aparțin flotei de pescuit la distanță, adică pe platourile continentale.
Această creștere economică a fost posibilă prin enorme subvenții de stat. În 2012, de exemplu, statul chinez a vărsat subvenții de 3,2 miliarde de dolari pentru sectorul de pescuit, majoritatea pentru combustibil.
Cu toate acestea, conform unui raport din 2012, „sprijinul guvernului pentru sectorul pescuitului și acvaculturii ar putea ajunge până la 500 miliarde de yuani (80,2 miliarde dolari, 61,7 miliarde euro) atunci când sunt luate în considerare subvențiile regionale și naționale pentru sectorul piscicol rural”.
Potrivit Overseas Development Institute (ODI) multe țări industrializate, după ce și-au epuizat apele domestice, practică pescuitul în ape îndepărtate în apele teritoriale ale țărilor cu venituri mici, dar flota de pescuit la mare distanță a Chinei este de departe cea mai mare din lume. ODI a menționat, de asemenea, că proprietatea și controlul operațional al flotei chineze sunt „pe cât de complexe, pe atât de opace”.
„Liderii Chinei văd aceste flote ca o modalitate de a-și proiecta prezența în întreaga lume”, a declarat pentru Axios Tabitha Mallory, CEO al firmei China Ocean Institute și profesor afiliat la Universitatea din Washington . „Scopul este de a fi prezenți în toate oceanele lumii, astfel încât să poată direcționa rezultatele acordurilor internaționale care acoperă resursele maritime”.
Pescuit prădător și nesustenabil
Navele de pescuit chineze epuizează stocurile de vietăți marine nu numai în Asia de Sud-Est, ci și în Golful Persic, America de Sud, Africa de Vest și Pacificul de Sud. Metodele lor de pescuit prădătoare și nesustenabile pun în pericol nu doar viața marină, ci și mijloacele de trai ale pescarilor locali.
China este considerată a fi principalul autor al pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (IUU) din lume, precum și principala țară din lume care subvenționează astfel de practici.
Amiralul Karl Schultz, comandantul Gărzii de Coastă a Statelor Unite, a avertizat: „Pescuitul IUU a înlocuit pirateria ca cea mai importantă amenințare la nivel mondial pentru securitatea maritimă. Dacă pescuitul IUU continuă necontrolat, ne putem aștepta la o deteriorare a statelor costiere fragile și la o tensiune crescută în rândul națiunilor care practică pescuitul, amenințând stabilitatea geopolitică în întreaga lume”.
Scheletele pescarilor nord-coreeni putesc pe mare
Consecințele sunt uneori îngrozitoare. Unul dintre cele mai șocante exemple este cel al Coreei de Nord: în ultimii cinci ani, peste 500 de ambarcațiuni de pescuit din lemn abandonate, adesea cu schelete de pescari nord-coreeni la bord, au eșuat pe costele Japoniei.
Ani de zile cauza a fost necunoscută, până când s-a aflat că motivul a fost acela că o „armada” de nave industriale chinezești pescuiesc ilegal în apele nord-coreene, forțându-i pe localnicii să se aventureze și mai departe de țărm- în ambarcațiuni precare – și să se expună la riscuri mortale.
Se estimează că navele de pescuit ale Chinei au epuizat stocurile de calamar în apele nord-coreene în proporți de 70%.
Dragonul în Golful Persic
În Iran, mass-media pro-reformă a raportat vara trecută că pescadoarele chineze „epuizează ilegal resursele piscicole din Golful Persic”, în timp ce „pescarii iranieni sunt obligați să plătească mită zece mii de dolari piraților somalezi pentru a-i lăsa să pescuiască pe țărmurile africane” . Majoritatea navelor de pescuit din flota Chinei sunt traulere. „Pescuit cu traulerul mătură fundul marin și-i anihilează resursele”, potrivit pescarilor iranieni.
Potrivit unui raport din iulie 2020 al Iran News Update: „În ultimii ani, această oribilă problemă (activitatea traulerelor chineze) a contribuit la o scădere cu două treimi a rezervelor acvatice ale Iranului și a dat alarma cu privire la anihilarea ecosistemului marin al țării. Mai mult, acest tip de pescuit a avut un impact negativ asupra activităților pescarilor iranieni”.
Iranul a închiriat apele sale teritoriale din Golful Persic navelor industriale chineze pentru mai mult de un deceniu. În 2018, adjunctul pentru afaceri portuare al organizațiilor portuare și maritime din Iran, Mohammad Ali Hassanzadeh, a recunoscut că navele chineze „operau pe baza unui contract pe termen lung pentru a pescui la o adâncime de 200 de metri (aproximativ 656 de picioare) în apele iraniene”.
Resursele Africii, în cămara Beijingului
În mai multe țări din Africa de Vest – Sierra Leone, Liberia, Ghana, Nigeria și altele – traulerele chineze au „profitat de ani de zile de o guvernare deficitară, de corupție și de incapacitatea acestor guverne de a aplica reglementările în domeniul pescuitului”, potrivit chinaafricaproject.
„Astăzi, navele chineze operează în mare măsură dincolo de controlul guvernului, provocând o criză de mediu din ce în ce mai gravă provocată de pescuitul excesiv, care pune în pericol și comunitățile locale de coastă care depind de aceste ape pentru existența lor”.
În iulie 2020, șase super-traulere chineze au ajuns în Liberia, capabile să captureze 12.000 de tone de pește – aproape de două ori mai mult decât capturile de pescuit durabil ale țării.
Potrivit unui raport din 24 martie al Environmental Justice Foundation , companiile de stat chineze „au furat” resursele oceanice din Ghana, camuflându-se ca proprietari de traulere constituite la nivel local, care plătesc taxe mai mici de licență și penalități mai mici pentru angajarea în activități ilegale de pescuit.
Raportul detaliază modul în care chinezii controlează până la 93% din traulerele din Ghana, o țară care pierde acum între 14,4 și 23,7 milioane de dolari anual în taxe de licență de pescuit și amenzi pentru traulere.
Masacru în apele sud-americane
În America de Sud, pescuitul chinez este acum atât de critic încât, în martie, Argentina a anunțat crearea unui Comandament Maritim Comun pentru combaterea practicilor de pescuit prădător ale navelor străine.
Potrivit Diálogo, o revistă militară publicată de US Southern Command: „În fiecare an, o flotă de nave de pescuit străine, majoritatea din China, navighează de-a lungul coastelor sud-americane, amenințând resursele marine din regiune. Potrivit Organizației regionale de gestionare a pescuitului din Pacificul de Sud, implicarea navelor chineze în pescuitul de calamar din regiune a crescut constant în ultimele două decenii”.
În iunie, o uriașă flotă de pescuit chineză, formată din 300 de nave, a ajuns în zona din jurul rezervației marine din Galapagos. Navele chineze, care au rămas în zonă o lună, au reprezentat „99% din pescuitul vizibil chiar în afara apelor arhipelagului (Galapagos) între 13 iulie și 13 august”, a constatat un raport.
Pescuiau calmari, care sunt esențiali pentru focile și rechinii unici din Galapagos, și pentru speciile de peștii comerciali care contribuie la economia locală. În 2017, Ecuador a pus după gratii 20 de pescari chinezi pentru capturarea a 6.600 de rechini din rezervația marină Galapagos. Rechinii sunt folosiți în supa cu aripioare de rechin, o delicatesă chineză.
Milițiile mării
În Pacificul de Sud, potrivit a doi foști oficiali americani, „pescuitul ilegal și nereglementat făcut de către navele chineze a devenit obișnuit în Samoa Americană și Guam și până la est în Hawaii”. Pescuitul excesiv este atât de dăunător localnicilor, încât o fabrică de conserve de ton din Samoa Americană, unul dintre cei mai mari angajatori ai insulei, a trebuit să suspende operațiunile temporar din cauza lipsei de pește.
Cu toate acestea, flota de pescuit chineză nu se limitează numai la pește. Într-un raport din august 2020 publicat de Yale School of the Environment, se arată: „În contextul aspirațiilor geopolitice mari ale Chinei, pescarii comerciali ai țării servesc adesea ca personal paramilitar de facto, ale căror activități guvernul chinez poate să le încadreze ca acțiuni private. Sub o acoperire civilă, această flotă aparent privată ajută la afirmarea dominației teritoriale, în special respingând pescarii sau guvernele care contestă pretențiile suveranității Chinei în aproape toată Marea Chinei de Sud”.
Utilizarea de către China a navelor de pescuit pentru a-și afirma puterea și revendicările teritoriale a fost pe deplin afișată în martie, când o flotă de peste 200 de nave de pescuit chineze s-au îngrămădit și au ancorat pe reciful Whitsun din Marea Chinei de Sud. Reciful se află în zona economică exclusivă a Filipinelor. În 2018, peste 90 de nave de pescuit chineze au ancorat la câteva mile de insula filipineză Thitu, după ce guvernul filipinez a început să lucreze la infrastructura insulei.
Garda de Coastă a SUA se implică
În septembrie anul trecut, Garda de Coastă a SUA a publicat un raport, „Perspectiva strategică a pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat”, care anunța „angajamentul Gărzii de Coastă SUA de a conduce un efort global de combatere a exploatării ilegale a stocurilor de pește din ocean și de a ne proteja interesele naționale”
Raportul a subliniat necesitatea de a „promova operațiuni direcționate, eficiente, bazate pe informații, contracararea comportamentului statului prădător și iresponsabil și extinderea cooperării multilaterale în materie de aplicare a pescuitului”, scrie Gatestone Institute.
Luna aceasta, Garda de Coastă SUA și Marina SUA au lansat o misiune comună în Pacificul de Vest și Central pentru a combate pescuitul ilegal, nereglementat și nedeclarat și pentru a spori securitatea regională.
Office of Intelligence and Analysis, o agenție din cadrul Departamentului de Securitate Internă, a recomandat SUA „să ia în considerare conducerea unei coaliții multilaterale cu națiunile sud-americane pentru a împiedica practicile comerciale și pescuitul ilegal ale Chinei”.
