O reformă energetică și investiții în infrastructură, așteptate de mult timp, ar trebui să înlocuiască tema uzată a austerității.
Atunci când cineva dă mereu același răspuns, indiferent de întrebare, există motive de suspiciune. Să luăm ca exemplu politica fiscală germană. Răspunsul după criza financiară globală? Austeritate. Criza datoriilor suverane europene? Austeritate. Invazia Rusiei în Ucraina? Încă o dată, răspunsul ministrului german de finanțe pare să fie austeritate.
Dar, spre deosebire de alte țări din UE, problema Germaniei nu a fost una de suprainvestiții sau de exces de capital, subliniază Financial Times. De aceea, austeritatea nu a făcut decât să amplifice subinvestițiile și a făcut ca economia sa să fie mai puțin rezistentă la ultimul șoc energetic.
Oferirea aceluiași răspuns în mod repetat nu trădează doar o lipsă de creativitate – pentru Germania de astăzi, mai multă austeritate este, de asemenea, calea greșită.
Episoadele succesive de turbulențe de la criza financiară mondială din 2008-2009 au făcut deja să sară în aer creșterea produsului intern brut german. Până în prezent, economia încă nu și-a recăpătat tendința de dinaintea crizei. Chiar înainte de invazia Rusiei în Ucraina în februarie, pandemia a scos la iveală vulnerabilitățile care decurg din subinvestițiile Germaniei. Împreună cu o populație îmbătrânită, acest deficit a contribuit la o creștere slabă.
Invazia Rusiei este cel mai recent șoc pentru cererea și oferta germană. Bundesbank și ministerul de finanțe par să considere că această lovitură dată economiei trebuie pur și simplu acceptată. Dar politicile fiscale și monetare mai stricte pe care le susțin ar suprima și mai mult cererea.
Pe plan internațional, austeritatea germană riscă să agraveze dezechilibrele comerciale și să tensioneze unitatea transatlantică.
Tensiunile dintre Occident și China – o piață de export cheie pentru produsele germane – au frânat deja economia germană bazată pe exporturi. Impulsul Chinei pentru autosuficiență, alături de fragmentarea lanțului global de aprovizionare, va pune și mai mult la încercare modelul de afaceri al Germaniei.
De aceea, guvernul de la Berlin trebuie să accepte faptul că schimburile comerciale cu UE sunt de șapte ori mai mari decât cele cu China și să recunoască faptul că trebuie să investească mai întâi acasă și în principal în principalii săi parteneri comerciali.
Europa este cel mai mare și mai deschis bloc comercial din lume. Însă toate avantajele acestei uniuni vor rămâne neexploatate dacă Germania nu își asumă un rol de lider.