Ce vor face spionii ruși după summit-ul Putin-Biden

Cazuri foarte mediatizate a prezenței serviciilor secrete rusești pe teritoriul UE au pus mari mari probleme guvernelor. Se vor retrage în umbră, își vor schimba tactica, după prima întâlnire dintre liderul de la Kremlin și omologul său de la Casa Albă?

Liderii UE nu au fost prezenți când Joe Biden l-a întâlnit pe Vladimir Putin, la Geneva, săptămâna aceasta, dar teritoriul lor va fi un teren de testare pentru a determina dacă Moscova a decis să-și schimbe obiceiurile.

Spionajul rus agresiv din interiorul UE a devenit din ce în ce mai public în ultimii ani, guvernele europene acuzând în mod deschis agenții ruși că au efectuat tentative de asasinat, au sabotat depozite de arme și au piratat instituțiile politice, în deplină impunitate.

Mai „dezinhibați”, nu răsfirați

Unii oficiali ai serviciilor de informații europene spun că spionii ruși au devenit mai „dezinhibați”, din ce în ce mai puțin făcându-și griji că activitatea lor este expusă.

Oficialii serviciilor de informații spun că Europa se confruntă cu o luptă constantă pentru a face față acestor operațiuni, care pot fi mortale, distructive și să semene dezinformare, scrie Politico.

Cel mai relevant caz care a ieșit la iveală în ultimele luni este cel din în aprilie, când Republica Cehă a declarat că are dovezi că agenții ruși sunt responsabili de explozia, în 2014, la un depozit cu muniții, două persoane pierzându-și viața în incident.

Acuzațiile au declanșat o furtună politică între Praga și Moscova. Cehia a expulzat zeci de diplomați ruși și personalul ambasadei. Rusia a clasificat oficial Republica Cehă drept „stat neprietenos”, împreună cu Statele Unite.

La scurt timp după aceea, Bulgaria – care a inculpat deja cetățeni ruși pentru otrăvirea unui traficant de arme – a declarat că suspectează și mâna Moscovei într-o serie de explozii la depozite de arme între 2011 și 2020. Procurorii spun că acestea au legătură cu cazul din Cehia.

O ipoteză – sugerată de Bellingcat – este că exploziile din Republica Cehă și Bulgaria, precum și otrăvirea traficantului de arme, au fost destinate să perturbe posibilele exporturi de arme și muniții către Ucraina.

Rusia: „Bine că nu l-am omorât pe arhiducele Franz Ferdinand”

Rusia a respins aceste acuzații și altele la adresa spionilor săi din UE, despre care a sugerat că fac parte din eforturile de a strica reputația țării.

„Cel puțin nu am fost acuzați de asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei. Încă nu. Se poate ajunge și la asta”, a declarat ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, în luna aprilie.

Aceste dezmințiri nu i-au convins pe oficialii occidentali. Dar cazurile au ridicat întrebări incomode, în special pentru capitalele UE care au găzduit mult timp un număr semnificativ de agenți de informații ruși: poate UE să facă ceva pentru a reduce operațiunile rusești pe teritoriul său? Sau trebuie doar să spere că Putin va schimba abordarea?

De la spion în Dresda, la Kremlin

Abordarea agenților ruși are ecouri ale Războiului Rece, când Putin era agent KGB la Dresda, pe atunci parte a Germaniei de Est comuniste. În era sovietică, Moscova era cunoscută pentru că folosea „măsuri active” în străinătate – de la răspândirea dezinformării și falsurilor, la sabotaj și asasinate.

Ascensiunea politică a lui Putin a contribuit la readucerea spionilor în inima puterii Rusiei, după ce serviciile de informații rusești au fost slăbite în timpul turbulențelor din anii 1990.

Șeful serviciilor de informații finlandeze (Supo), Anti Pelttari, consideră că spionii moderni ai Rusiei au două sarcini principale – să adune informații clasificate și să influențeze în secret națiunile străine.

Ca acasă, peste tot în orașele europene

Spionii Moscovei s-au simțit mult timp acasă în capitalele europene, lucrând adesea în ambasade supradimensionate, unde experții estimează că până la o treime din personal sunt spioni. În prezent, există cel puțin trei agenții rusești care funcționează în străinătate: Serviciul Federal de Securitate (FSB) – succesorul principal al KGB – Serviciul de informații externe (SVR) și serviciul de informații militare GRU.

Înainte ca dezvăluirile cehe să fie făcute publice, Praga era cunoscută ca un oraș cu o prezență puternică a serviciilor rusești de informații – o reputație pe care Viena și Budapesta o împart la rândul lor.

Dar agenții ruși sunt activi pe tot continentul, din Irlanda la Marea Baltică.

Doar din februarie până în mai anul curent, cel puțin patru țări ale UE – Bulgaria, Germania, Italia și Polonia – au acuzat persoane că au încercat să transmită informații clandestine Rusiei.

Influențare, polarizare și asasinate

Thomas Haldenwang, șeful principalei agenții de informații interne din Germania, Oficiul Federal pentru Protecția Constituției, a declarat pentru ziarul Welt am Sonntag, în această lună, că activitatea de informații rusă în Germania a atins nivelurile din perioada Războiului Rece.

Rusia are „un număr întreg de agenți” care încearcă să ia contact cu factorii de decizie, a avertizat el. Statele baltice au fost deosebit de vocale cu privire la îngrijorările lor legate de operațiunile de informații ale Moscovei.

Darius Jauniškis, directorul Departamentului de Securitate de Stat din Lituania, a declarat că agenții de informații din Rusia au lucrat întotdeauna împotriva obiectivelor UE și NATO.

„În ultimii ani, însă, urmăm o tendință deranjantă atunci când colectarea informațiilor devine aproape o sarcină secundară a serviciilor de informații rusești”, a declarat el.

Acum, a spus Jauniškis, accentul se pune mai mult pe măsuri precum influențarea opiniei publice, polarizarea societății europene și efectuarea asasinatelor.

Schimbări în peisajul cu spioni

Mai mulți factori explică modul în care operațiunile Rusiei au devenit mai vizibile în ultimii ani: prioritățile Moscovei se schimbă; dinamica puterii în cadrul comunității de informații din Rusia se schimbă; iar Occidentul pur și simplu devine mai bun în depistarea lor.

„Kremlinul a decis, în esență, că a fost un război politic cu Occidentul și, prin urmare, în anumite privințe, ar funcționa mai mult prin ceea ce am putea considera că sunt reguli din timpul războiului”, a declarat Mark Galeotti, expert în serviciile de informații ruse, cercetător senior la Royal United Services Institute, un grup de reflecție din Marea Britanie.

În acest mod de gândire, „își fac griji mult mai puțin cu privire la posibilele efecte și îi preocupă mult mai mult să nu piardă potențiale oportunități”, a spus Galeotti.

Putin, „deziluzionat” de FSB, e mai bun GRU

Între timp, Putin a început să se bazeze mai mult pe operațiuni mai „musculoase” ale oamenilor din GRU.

Liderul rus a devenit „deziluzionat de FSB” în ultimii ani și „mai atent la ceea ce îi oferă armata”, a declarat Andrei Soldatov, un jurnalist de investigație rus care a scris câteva cărți despre serviciile de securitate ale Rusiei.

GRU recrutează parțial forțe speciale, care „nu văd o diferență între timp de război și timp de pace”, a spus Soldatov. Sunt „mult mai brutali”, a adăugat el, și „sunt mai dispuși să își asume riscuri”.

Voinicii lui Vladimir

Guvernele occidentale au acuzat GRU că a efectuat un atac cibernetic în 2015 împotriva Bundestagului – unde au fost afectate conturile de e-mail ale mai multor politicieni, inclusiv al cancelarul Angela Merkel. SUA i-a acuzat pe ofițerii GRU că au desfășurat campanii de spearphishing și eforturi de piratare înainte de alegerile franceze din 2017, vizând partidul președintelui Emmanuel Macron și alți politicieni.

GRU a fost, de asemenea, acuzat că a încercat să pirateze rețeaua wifi a Organizației pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC) din Haga în 2018, dar Serviciul de Informații și Securitate din Olanda a declarat că a dejucat tentativa de atac cibernetic.

Ofițerii GRU, Anatoly Chepiga și Alexander Mishkin, au fost acuzați că l-au otrăvit cu Noviciok, în Salisbury în 2018, pe agentul rus dublu Sergei Skripal. Autoritățile cehe au sugerat de asemenea, că cei doi a legătură cu explozia din 2014 din țară.

Germania a acuzat agențiile guvernamentale ruse că ar fi orchestrat asasinarea, în 2019, a unui fost comandant rebel cecen, care a fost împușcat în plină zi într-un parc din Berlin.

Reacții disparate în Occident

În epoca rețelelor sociale, a camerelor de supraveghere și a telefoanelor mobile, a devenit mult mai greu pentru agenți să-și acopere urmele. Mai mult, unele guverne au devenit mai predispuse să alerteze publicul atunci când detectează mâna secretă a Moscovei.

Ceea ce s-a schimbat în ultimii ani au fost „abilitățile serviciilor occidentale și ale jurnaliștilor de investigație de a detecta activitățile maligne ale Kremlinului, astfel încât aceștia să poată atribui acele acțiuni serviciilor speciale rusești și să le facă responsabile”, a spus Arnold Sinisalu, șeful Serviciului de Securitate Internă din Estonia

„Elita Kremlinului nu mai reușește să ascundă că folosește metode și tactici criminale pentru a-și atinge ambițiile politice, fie împotriva altor țări, fie împotriva propriilor lor oameni”, a adăugat el.

Deși există un acord larg între guvernele și agențiile de informații occidentale că tactica agresivă a Rusiei reprezintă o problemă, asta nu înseamnă că vesticii sunt uniți cu privire la modul de reacție.

Unele țări – cum ar fi Olanda – au fost vocale atunci când au descoperit activitatea rusă. Alții aleg să abordeze problemele în liniște sau deloc. Guvernul Ungariei, de exemplu, menține legături amicale cu Kremlinul – și a fost criticat pentru că a închis ochii la unele activități de informații rusești din interiorul granițelor sale.

Expulzarea diplomaților ruși, o tactică depășită?

Când Republica Cehă a devenit publică cu acuzațiile sale cu privire la cazul depozitului cu muniții, reacția la nivel european a fost în mare parte retorică. Slovacia, România și statele baltice au expulzat diplomați ruși, în solidaritate – iar Bulgaria a trimis acasă un diplomat din cauza propriilor explozii suspecte – dar multe alte țări au rămas la tweet-uri și comunicate de presă.

Unii se întreabă dacă chiar acțiunile care par dure, cum ar fi expulzarea în masă a diplomaților suspectați de spionaj, au un impact semnificativ.

Solicitarea diplomaților să plece acasă este „o modalitate de transmitere a unui mesaj din secolul al XX-lea, dar nu este la fel de eficientă pentru că nu trăim în acele zile”, a declarat Alina Polyakova, președinta Centrului pentru Analiza Politicilor Europene.

Expulzările sunt „menite să submineze capacitatea Rusiei de a spiona și de a culege informații”, a adăugat ea, dar în era digitală, a avea oameni pe teren este „mai puțin preocupant”.

„Mai bine lăsați-i și profitați”

Alții spun că, în unele cazuri, merită să fie lăsați agenții ruși să rămână în UE – și să fie urmăriți cu atenție.

„Dacă aveți resurse, vă puteți permite să jucați, lăsând spionii să continue operațiunile lor, influențând ceea ce pot găsi, înșelându-i astfel și/sau culegând informații despre interesele lor operaționale”, a declarat un fost oficial de informații din Europa Centrală și de Est.

Oficialii serviciilor de informații spun că schimbul de informații și coordonarea între serviciile europene au crescut în ultimii ani și acest lucru i-a ajutat să țină ochii pe agenții ruși.

UE a impus sancțiuni împotriva a numeroși membri ai GRU, ca răspuns la hacking-ul de laBundestag, la otrăvirea lui Skripal și la tentativa de atac cibernetic împotriva OIAC.

Un nou plan pentru relațiile cu Rusia, prezentat săptămâna aceasta de șeful politicii externe al UE, Josep Borrell, a fost primit cu răceală de diplomații UE la Bruxelles, care au spus că este prea moale și că nu are planuri operaționale.