Investiții și influență geopolitică. Când talibanii au preluat Afganistanul pentru prima dată în 1996, China nici nu a vrut să discute cu liderii lor și și-a lăsat ambasada închisă ani de zile. De această dată, a fost printre primii care au recunoscut autoritatea militanților islamiști.
Stabilitatea Afganistanului este esențială pentru protejarea a peste 50 de miliarde de dolari în proiectele Belt-and-Road din Pakistanul vecin, care oferă o rută terestră către Oceanul Indian. Se adaugă investițiile majore ale China National Petroleum Corporation în bazinul afgan Amu Darya și exploatarea minei de cupru Aynak de către China Metallurgical Group Corporation și Jiangxi Copper Company Limited.
Schimbarea remarcabilă a poziției chineze s-a văzut acum două săptămâni, când ministrul de externe Wang Yi a salutat o delegație talibană în portul nordic al Tianjinului.
Aprobarea lui Wang a „rolului important” al talibanilor în guvernarea Afganistanului a oferit un impuls crucial de legitimitate pentru o organizație care a fost multă vreme un paria global datorită susținerii terorismului, printre altele.
Motivele Chinei au legătură cu propria ascensiune ca o putere globală, precum marșul surprinzător de rapid al talibanilor asupra capitalei afgane.
Miza după haosul lăsat în urmă de americani
China conduce astăzi o economie în valoare de 14,7 trilioane de dolari – de peste 17 ori dimensiunea sa în 1996 – și o inițiativă masivă de comerț și infrastructură care se întinde pe întreg teritoriul eurasiatic.
Aceste interese o fac să pară următoarea mare putere, cu miza în aducerea ordinii în Afganistan, în timp ce talibanii se pregătesc să declare un emirat islamic la Kabul. “După eșecurile Uniunii Sovietice și acum ale SUA, Beijingul se poziționează ca un jucător de forță și nu va repeta aceleași greșeli”, notează Al Jazeera.
„În urmă cu douăzeci de ani, China nu era o putere globală și ceea ce se întâmpla în Afganistan nu o deranja ”, a spus Yun Sun, directorul Programului China de la Centrul Stimson din Washington. „Dar astăzi, există mulți factori noi, interese economice și percepția de sine a Chinei ca putere globală”.
Beijinul a încercat să se descrie ca fiind mai pragmatic și mai puțin intervenționist decât Occidentul, în timp ce a cerut o pace negociată. „China speră ca talibanii afgani să se poată uni cu alte partide politice și cu toate grupurile etnice și să construiască un cadru politic care să respecte condițiile naționale”, a declarat purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe, Hua Chunying.
Totuși, Hua s-a abținut din a susține regula talibanilor, spunând doar că situația din Afganistan „a cunoscut schimbări majore”.
Totul a făcut parte dintr-o lungă evoluție a Chinei, care a negat odată orice legătură cu talibanii înainte de a găzdui primele delegații ale grupului în 2013.
Acum, pe măsură ce luptătorii talibani stăpânesc Kabulul, postările au circulat pe rețelele sociale puternic cenzurate de autoritățile chineze, comparând evenimentul cu instaurarea puterii lui Mao Zedong la Beijing în 1949.
Între timp, mass-media de stat s-a bucurat de retragerea americană, cu un comentariu în Agenția oficială de știri Xinhua, care a numit-o “declinul hegemoniei SUA”.
Afganistanul ar putea deveni cel mai mare test de până acum al unui model diplomatic chinez care este condus mai degrabă de împrumuturi, mărfuri și acorduri de infrastructură decât de cereri de politici liberale.
Dar este un pariu riscant: după decenii de războaie, populația afgană, epuizată, se vede din nou terorizată de talibani. O țară care a intrat în haos e departe de stabilitatea pentru investiții dorită de China. Și o armată de mujahedini n-o pot oferi.
E clar că după ce și a rupt dinții acolo rușii apoi americani se duc și ăștia sa demonstreze că se poate și mai rău!!!!