Cazul şocant al ucraineanului care a mers pe jos 225 km, de la Mariupol la Zaporojie, ca să-şi salveze viaţa

Ucraineanul Igor Pedin (61 ani), bucătar de profesie, a reușit timp de mai multe zile să fie invizibil. Împreună cu câinele său Zhu-Zhu și o geantă de provizii, bărbatul a evadat din orașul-port asediat Mariupol, a trecut prin teritoriile controlate de ruși, până ce a ajuns, după 225 de kilometri de mers pe jos, în Zaporojie, oraș aflat sub control ucrainean.

Pedin s-a pregătit cu meticulozitate. A făcut o geantă, a cântărit-o şi s-a provocat să reducă greutatea iniţială de 70 de kilograme la 50.

Şi-a riscat viaţa la fiecare pas

Sarcina iniţială pentru Pedin şi Zhu-Zhu a fost să străbată cei 5 kilometri până la periferia oraşului, un scop în care avea puţină încredere că va putea fi atins.

Şi-a părăsit casa de pe strada Tkochenko-Petrenko, lângă portul lui Mariupol, la ora 6 dimineaţa, pe 23 aprilie, şi i-au trebuit două ore să treacă prin cratere, oţel şi muniţii neexplodate, la nord, în sus pe strada Kyprino, unde erau împrăştiate cadavrele, şi mai departe spre port, centrul comercial al oraşului, scrie ziare.com.

La sosirea la Rozivka, Pedin a mers pe strada Lenina din oraş şi a ajuns la un alt punct de control de care a trecut uşor cu noul său document şi a continuat să meargă. Când a ajuns în următorul sat, Verzhyna, era întuneric. „Deodată, lanternele m-au orbit. Erau şase soldaţi, au urlat la mine, am ridicat mâinile. Mi-au spus să-mi dau bluza jos, mi-au golit geanta. Era frig. Mi-au ordonat să-i urmez. Am intrat în Casa de Cultură [un centru comunitar] care era sediul lor”.

A traversat peste un abis de 30m

Podul rutier pe care trebuia să treacă fusese distrus. Era un abis de 30 de metri, pe şinele de cale ferată de dedesubt.

Cadrul metalic al podului era încă pe loc, totuşi, cu două grinzi: una îngustă dedesubt şi una mai lată la înălţimea umerilor. Pedin şi-a legat câinele cu geanta şi a testat trecerea. Era realizabil. S-a întors şi a traversat din nou cu geanta. Apoi s-a întors şi şi-a luat câinele, care mergea pe grinda de deasupra, cu Pedin ţinându-l strâns. „Am strigat doar: „Am făcut-o!”.

Pedin a văzut în faţă un steag ucrainean, unde soldaţii au verificat documentele bărbaţilor şi i-au lăsat să plece. „Şoferul m-a lăsat în centrul oraşului Zaporojie lângă un cort. Nu spusese nimic în călătorie, dar mi-a dat 1.000 de grivne (30 de lire sterline). A spus mult noroc. A înţeles totul – ce era de spus?”.