Construită după căderea blocului sovietic, această cooperare între Polonia, Ungaria, Republica Cehă și Slovacia menită să asigure un sprijin reciproc în vederea integrării în UE, a devenit o alianță de rezistență la politicile de la Bruxelles. Dar acest front este mai puțin unit decât pare.
Era 15 februarie 1991, la scurt timp după căderea Cortinei de fier. Noii lideri polonezi, maghiari și cehoslovaci (Lech Walesa, Jozsef Antall și Vaclav Havel) se întâlnesc în cetatea medievală de la Visegrad, pe malurile Dunării, pentru a-și sigila alianța. Acolo, în Ungaria, în 1335, regii acestor țări au decis să se elibereze de jugul Habsburgilor prin crearea de rute comerciale către piețele europene. Scopul nu a fost mult diferit după eliberarea de puterea comunistă, notează Le Point. Ca o paranteză, România era în acei ani devastată de mineriade și a ratat aderarea la acest grup, un refuz comunicat direct lui Ion Iliescu. Organizația supranațională, numită și V4 începând cu 1992(anul separării Cehiei de Slovacia) își câștigă pariul prin aderarea la NATO în 1999, apoi la Uniunea Europeană în 2004. Ulterior, a continuat să își coordoneze pozițiile în negocierile bugetului european și să furnizeze un fond de cooperare regional. În urma crizei migrației din 2015, V4 a devenit în mod deschis ostil politicii cotelor de primire dorite de Comisia Europeană.
Cu toate acestea, Visegrad nu a devenit un grup omogen, iar acest lucru se simte în practica de a vota în Consiliul European. Polonia, foarte suspicioasă față de Moscova, nu urmează deloc apropierea premierului maghiar Viktor Orban de președintele rus Vladimir Putin. Iar Slovacia, care a adoptat moneda unică, nu are aceleași interese ca și aliații săi, în timp ce se pregătește o reformă a zonei euro. Diferențele grupului au reapărut la sfârșitul anului 2019, întrucât Polonia și Ungaria au respins adoptarea bugetului european 2021-2027 și a planului de redresare post –Covid, opunându-se condiționării fondurilor europene de respectarea “statului de drept” – o marotă agitată de Bruxelles, deși ambele țări sunt campioane în atragerea de afaceri occidentale. Republica Cehă și Slovacia s-au separat apoi de această abordare. În vigoare din aprilie anul trecut la Bratislava, guvernul lui Igor Matovic, dimpotrivă, urmărește o politică de consolidare a sistemului judiciar și a luptei împotriva corupției. Visegrad rămâne, orice s-ar întâmpla, un reper, spune politologul Cedric Pellen. În 2019, primarii capitalelor poloneze, cehe, ungare și slovace au încheiat un “pact al orașelor libere” pentru a-i împiedica pe populiștii de la putere din țările respective și pentru a întări legăturile cu Uniunea Europeană. Un fel de “V4 alternativ” care se reconectează cu spiritul începutului.