AcasăȘTIRI EXTERNECărăușii economiei sharing: “Nu mai putem trăi așa!”

Cărăușii economiei sharing: “Nu mai putem trăi așa!”

De la Paris la Kuala Lumpur, prin California, lucrătorii livrează alimente sau transportă clienți conform algoritmilor Uber, Deliveroo sau a altor platforme. Un job din ce în ce mai precar.

Wissem Inal, în vârstă de 32 de ani, parcurge pe scuterul său 700 de kilometri pe săptămână pentru a livra mâncare gătită în suburbiile pariziene. După o experiență la Uber Eats și Stuart, lucrează acum pentru Deliveroo și livrează zece comenzi în fiecare noapte. “În acest moment, cu restricțiile covid, scot 500 de euro net pe lună. O cursă poate valora 6 euro la prânz și aceiași 3 euro noaptea. Nu poți trăi cu acest loc de muncă, decât dacă devii sclav”, a declarat el pentru AFP. Erica Mighetto lucra pentru Lyft, competitorul Uber. Locuitoare din Sacramento, făcea curse regulate în weekenduri în cel mai profitabil golf din San Francisco, chiar dacă asta înseamna să doarmă în mașina ei sau într-un hostel pentru 25 de dolari pe noapte. Dacă înainte de pandemie câștiga 80 de dolari brut pe oră, din aprilie suma s-a redus la 10. A primit 600 de dolari pe săptămână în ajutor federal timp de patru luni. Pe 3 noiembrie, locuitorii din California au votat peste 58% în favoarea Uber și Lyft, care cereau ca șoferii să rămână sub contract, în timp ce statul vrea să-i oblige să-i considere drept angajați. Devon Gutekunst, un californian în vârstă de 27 de ani, livrează mese, în special prin intermediul platformei DoorDash – care tocmai a strâns peste 3 miliarde de dolari printr-o ofertă publică triumfală.Dispecerul său îl anunță despre o cursă: „5,50 USD pentru 7,5 km, livrarea în 30 de minute.  “De regulă ajung la  11 dolari pe oră, este prea puțin. Nu putem trăi așa!” Amal Fahmi, în vârstă de 24 de ani, are ochii pe telefonul mobil, în special în aplicația de livrare Grab, populară în Malaezia și în toată Asia de Sud-Est. La fel ca mulți malaezieni, tânărul își câștigă existența livrând mâncare și medicamente în orașul Petaling Jaya, la periferia capitalei Kuala Lumpur. A lucrat ca șofer, dar compania sa a intrat în faliment. „Cu virusul a devenit mai greu, veniturile mele au scăzut”, explică el în timp ce se pregătește să preia o nouă comandă. Câștigă puțin peste 700 de dolari(SUA) pe lună și se declară norocos dacă atinge o medie zilnică de 27 USD după paisprezece ore de muncă.

author avatar
Radu Jacotă Redactor