„Ca jarul unui grătar”. La Cernobîl, un nou accident mocnește

La 35 de ani de la cel mai grav dezastru atomic din istoria omenirii, reactorul nr. 4 al centralei nucleare V.I. Lenin continuă să-i îngrijoreze pe oamenii de știință responsabili cu supravegherea acestuia.

Îngrijorarea specialiștilor este legată de o cameră inaccesibilă, numită 305/2, în care se observă o creștere lentă, dar neîntreruptă, a emisiei de neutroni.

Acest lucru ar putea indica o nouă reacție de fisiune, iar cercetătorii încearcă să afle dacă se va opri singură sau dacă este necesară intervenția umană pentru a evita riscul unui nou dezastru.

„Este ca jarul unui grătar”, descrie expeertul Neil Hyatt de la Universitatea din Sheffield. „Rămân o mulțime de incertitudini, dar nu putem exclude posibilitatea unui accident”, a declarat Maxim Saveliev, de la Institutul pentru probleme de siguranță în centralele nucleare al ale Academiei ucrainene de științe, cu sediul la Kiev.

Infernul din reactor

Aceste reacții de fisiune necontrolate nu sunt în niciun caz noi, ele i-au bântuit pe oamenii de știință de la accidentul din 26 aprilie 1986 de la centrala nucleară de la Cernobîl.

Barele de uraniu, zirconiul, grafitul din miezul reactorului nr.4, precum și tone de diverse materiale (nisip, argilă, plumb etc.) deversate din aer în încercarea de a înăbuși reacția infernală din inima reactorului au ajuns să se topească într-o magmă radioactivă, numită corium, care trebuia să fie limitată cu orice preț pentru a evita contaminarea mediului înconjurător într-o proporție catastrofală.

Primul sarcofag din beton și plumb, construit în șase luni de la dezastrul care a lovit centrala și destinat să conțină aceste materiale extrem de radioactive, s-a deteriorat în cele din urmă și a fost înlocuit de o structură numită „Arca de la Cernobîl”, inaugurată în 2016.

Structura a fost gândită pentru a face posibilă conținerea acestor reacții de fisiune și a acestor emisii de neutroni, în special printr-un mecanism de difuzie a gadoliniului, un izotop absorbant de neutroni. Din păcate, acesta din urmă nu poate ajunge în camera 305/2, care este complet blocată în beton.

Sarcofagul salvator, în pericol

Temerea, susține Neil Hyatt, este că „reacția de fisiune va crește exponențial” și va duce la „o eliberare necontrolată de energie nucleară” . Oamenii de știință explică faptul că o nouă explozie ar fi, fără îndoială, conținută de structurile existente și nu ar conduce a priori la o catastrofă continentală ca cea din 1986, scrie Korii/Slate.

Cu toate acestea, ar putea distruge ceea a rămas din primul sarcofag și ar putea contamina complet Arca, complicând foarte mult supravegherea și gestionarea centralei avariate în deceniile următoare.

„Piciorul de elefant” și probe luate cu Kalașnikovul

Corium, unul din cele mai radioactive materiale existente, conținând combustibil sau material care conține combustibil asemănător lavei, este un material creat în miezul unui reactor nuclear în timpul unui accident de topire. Seamănă cu lava naturală și, la Cernobîl, corium-ul s-a topit și a luat forma unei lave „picior de elefant”, considerat cel mai periculos deșeu nuclear din lume. Această masă sticloasă care s-a scurs din reactorul nr.4 a rămas blocată în camera 305/2.

Pentru a preleva un eșantion de corium, s-a folosit o armă de asalt AK-47 Kalașnikov, atât este de dur.

Una dintre soluții ar putea fi proiectarea unui robot capabil să reziste unor astfel de condiții de rdioactivitate a săpa în sarcofagul de beton și a plasa bare de control din bor în acesta.

Barele de control sunt realizate din material ce absoarbe neutronii (boru, argint, indiu, cadmiu si hafniu). Ele sunt introduse într-un reactor pentru a reduce numărul de neutroni și a opri reacția de fisiune când este necesar.