Bumbac și muncă forțată. China boicotează companiile occidentale

Guvernul chinez desfășoară un boicot activ împotriva mărcilor vestimentare occidentale care ar fi tentate să își exprime orice îngrijorare cu privire la organizarea muncii forțate în Xinjiang, cea mai mare regiune a Chinei.

Aceste companii sunt presate să elimine toate referințele la drepturile omului de pe site-urile lor web, să își reînnoiască contractele de achiziție a bumbacului produs în Xinjiang și să elimine hărțile geografice în care Taiwan apare ca o țară independentă.

Conflictul a escaladat la scurt timp după ce Uniunea Europeană și Marea Britanie și-au asociat, la 22 martie, sancțiunilor emise de Statele Unite și Canada împotriva oficialilor chinezi pentru încălcarea drepturilor omului  în Xinjiang, o regiune autonomă îndepărtată din nord-vestul Chinei.

Experții în drepturile omului spun că cel puțin un milion de musulmani uiguri sunt deținuți în aproximativ 380 de lagăre de „reeducare”, unde suferă torturi, violuri în masă, sunt supuși la muncă forțată și sterilizare.

Cu mâinile curate?

Companiile occidentale care fac afaceri în China se confruntă (când o fac) cu o dilemă din ce în ce mai incomodă: pot să susțină valorile occidentale și să-și păstreze mâinile curate în fața încălcărilor drepturilor omului, fără a suferi represalii din partea guvernului chinez, în principal prin excluderea din una din cele mai mari și mai dinamice piețe din lume?

Conflictul este următorul: Guvernul chinez este acuzat că a forțat jumătate de milion de uiguri și alte minorități etnice și religioase musulmane să recolteze bumbac din Xinjiang, o regiune care produce 85% din bumbacul chinez și o cincime din oferta mondială, în condiții asimilate muncii forțate.

În 70% din câmpurile de bumbac, recoltarea se face manual. Acuzațiile de muncă forțată au impact asupra tuturor lanțurilor de aprovizionare occidentale care utilizează bumbacul din Xinjiang ca materie primă. Uniunea Europeană și Statele Unite importă peste 30% din îmbrăcăminte și textile din China.

În octombrie 2020, Better Cotton Initiative (BCI), o puternică asociație non-profit din Geneva care luptă pentru producția durabilă de bumbac, a suspendat eticheta pe care a dat-o bumbacului din Xinjiang.

Comunicatul, care se referea la acuzații și „riscuri crescânde” de muncă forțată în China, a fost șters de pe site-ul BCI. Îngrijorător, acest comunicat de presă a dispărut și din arhivele internetului.

După ce BCI, care acoperă întregul lanț global de aprovizionare cu bumbac, a încetat să eticheteze producția de bumbac din Xinjiang, 1.800 de companii membre – între care Adidas, Burberry, H&M și IKEA, precum și Nike – au declarat că vor înceta să mai folosească bumbac din Xinjiang, conform liniilor directoare ale grupului.

Furie galbenă pe rețelele de socializare

Refuzul H&M de a fi conectat la bumbacul din Xinjiang a stârnit o furie care a atins apogeul pe rețelele sociale chineze, mulți cerând boicotarea companiei la nivel național.

Unii proprietari furioși au reziliat contractele de închiriere de magazine și au forțat H&M să închidă unele dintre cele 500 de magazine din China, a patra cea mai mare piață a companiei în spatele Germaniei, Statelor Unite și Marii Britanii.

Mărci precum Adidas, Burberry, Calvin Klein, Lacoste, New Balance, Nike, Puma, Tommy Hilfiger, Uniqlo și Zara au experimentat furia naționaliștilor chinezi, imediat după ce mass-media de stat și-a denunțat reticența față de situația din Xinjiang. Peste 30 de vedete chineze au anunțat că încheie acordurile de sponsorizare pe care le au cu mărcile occidentale. Unii au adăugat că sunt ostili oricărei încercări de „discreditare a Chinei”.

Xu Guixiang, purtător de cuvânt al guvernului Xinjiang, a declarat : „O afacere nu ar trebui să se implice în politică. H&M poate continua să câștige bani pe piața chineză? Nu mai poate”.

Beijing: „Munca forțată, o invenție, o calomnie”

Purtătorul de cuvânt al Ministerului Comerțului, Gao Feng, a declarat că munca forțată în Xinjiang este „o ficțiune complet inventată” și astfel de acuzații înseamnă calomnie:

„Vom lupta împotriva oricărei intervenții în Xinjiang sau în afacerile interne ale Chinei. De asemenea, vom lupta împotriva tuturor sancțiunilor luate împotriva persoanelor juridice și private chineze pe baza minciunilor și a informațiilor false și cu pretextul că așa-numitele probleme legate de drepturile omului apar în Xinjiang”.

Autoritățile chineze au pus apoi presiuni pe H&M și pe alte mari mărci occidentale să schimbe „hărțile problematice ale Chinei” pe site-urile lor web. Filiala din Shanghai a Administrației Cibernetice Chineze a criticat site-urile web taiwaneze ale marilor branduri occidentale pentru că descriu insula ca un teritoriu independent.

Mărci occidentale și lanțuri de aprovizionare din Xinjiang

În martie 2020, Australian Strategic Policy Institute a lansat un raport intitulat „Uiguri de vânzare”. Acesta a dezvăluit că uigurii lucrau – în condițiile muncii forțate – în filaturile de bumbac care aprovizionau peste 80 de mărci globale în sectoarele de îmbrăcăminte, auto și hight tech.

Printre companiile citate de raport se numără: Abercrombie & Fitch, Acer, Adidas, Alstom, Amazon, Apple, ASUS, BMW, Bombardier, Bosch, Calvin Klein, Candy, Carter’s, Cerruti 1881, Cisco, Dell, Electrolux, Fila, Founder Gap, General Motors, Google, H&M, Hitachi, HP, Jaguar, LL Bean, Lacoste, Land Rover, Lenovo, LG, Mercedes-Benz, MG, Microsoft, Mitsubishi, Nike, Nintendo, Nokia, Panasonic, Polo Ralph Lauren, Puma, Samsung, Sharp, Siemens, Skechers, Sony, Tommy Hilfiger, Toshiba, Uniqlo, Victoria’s Secret, Volkswagen și Zara.

În iulie 2020, Financial Times a dezvăluit că mărci occidentale precum Brooks Brothers, Hugo Boss, Lacoste și Ralph Lauren se apovizionau de la o companie chineză a cărei filială din Xinjiang era sub sancțiuni din partea guvernului SUA pentru presupuse munci forțate.

În mai 2019, Wall Street Journal a raportat că multinaționale de top – Adidas, C&A, Calvin Klein, Campbell’s Soup Company, Coca-Cola, Disney, Esprit, Gap, H&M și Kraft Heinz și Patagonia – se furnizau direct sau indirect din fabrici care au recurs la munca forțată în Xinjiang.

Sterilizare culturală și etnică

Unele companii au negat acuzațiile împotriva lor, altele au promis că vor investiga și unele s-au angajat să înceteze aprovizionarea din Xinjiang.

„Uigurii, precum tibetanii și alte minorități din China, sunt victime ale imperialismului politic și etnic chinez. Guvernul chinez s-a angajat să asigure unitatea și integrarea politică, în special în Tibet și Xinjiang, printr-o politică de „sterilizare” culturală și etnică. De zeci de ani, autoritățile de la Beijing au încurajat populațiile chineze han să migreze în aceste două regiuni pentru a „dilua” popoarele uigur și tibetan pe propriile lor ținuturi și pentru a le reduce la statut de minoritate”, afirmă, într-un text scris pentru Institute for Economic Research, cercetătorul chinez Richard Ebeling.

Banii n-au miros pentru corporații

Frankfurter Allgemeine Zeitung asubliniat dilema morală a țărilor occidentale, firește, în cazurile în care ea există: „Companiile occidentale se confruntă cu un conflict: în Occident, majoritatea clienților refuză să poarte un tricou făcut de condamnați. În China, care este atât un loc de producție, cât și o piață importantă, companiile se tem de represalii dacă critică deschis munca forțată. Este imposibil pentru ei să satisfacă ambele părți”.

Ziarul german Die Welt scrie că, atâta timp cât Germania depinde de China, critica morală este de puțin folos:

„Un exemplu al dezacordului transatlantic cu privire la abordarea corectă față de China este Acordul de investiții UE-China, pe care UE, sub conducerea Angelei Merkel, l-a perfectat, ignorând toate cererile administrației Biden”.

„Acordul îmbunătățește superficial situația investitorilor europeni din China, dar, mai presus de toate, reprezintă o realizare de prestigiu pentru președintele Xi Jinping: marchează divizarea Occidentului, incapabilă să adopte o poziție comună asupra Chinei”.

„Chiar și cei mai fervenți apărători ai Acordului nu vor îndrăzni niciodată să afirme că acest text va contribui la respectarea drepturilor omului în China. Europenii își dau seama că China nici măcar nu are în vedere inițierea unui dialog cu Occidentul pe această temă. Dimpotrivă, la cea mai mică critică, Beijingul scoate ghearele”.

„Sensibilitatea” partenerilor de afaceri chinezi

„Cele 5.200 de companii germane active în China au informat fără ambiguitate cancelaria Germaniei cu privire la sensibilitatea extremă a partenerilor lor de afaceri chinezi. Daimler a șters rapid o postare despre Tibet de pe rețelele de socializare. Volkswagen, care are o fabrică în Xinjiang, are grijă să nu deschidă gura la situația cu care se confruntă uigurii. Companiile germane furnizează jumătate din exporturile UE către China. Industria germană de export nu are nici un interes să schimbe avest bilanț afișând vreun zel moral”.

„Dependența economică de China face ca orice argument moral să fie total inaudibil. Atâta timp cât Europa, în special Germania, nu își reduce dependența economică de China, plângerile privind încălcările drepturilor omului în China vor declanșa reacții defensive vagi la Beijing”.