În timp ce Marea Britanie și Uniunea Europeană manevrează spre un acord comercial post-Brexit în această săptămână, industria pescuitului ar putea să scufunde discuțiile.
Întrebarea alunecoasă care provoacă agitație de ambele părți este cine va avea dreptul să prindă, ce și unde, odată ce Marea Britanie va lua multe dintre cele mai bogate zone de pescuit din nordul Europei începând cu 1 ianuarie. “Problema ar putea fi rezolvată dacă ambele părți își confruntă onest diferențele și pregătesc opinia publică pentru compromisuri. În starea actuală, un amestec otrăvitor de licitație politică excesivă și complexitate tehnică amenință să răstoarne întreaga negociere”, notează politico.eu. În Marea Britanie, pescuitul reprezintă doar 0,12% din PIB. Dar industria a atins un simbolism patriotic și o forță politică mai umflată decât cea a industriei auto sau a orașului Londra. Argumente înșelătoare și emotive cu privire la modul în care UE „ne-a furat peștele” în anii 1980 au creat un monstru marin al așteptărilor exagerate post-Brexit pe care guvernul primului ministru Boris Johnson nu le poate ucide sau îmblânzi acum cu ușurință.
Războiul capturilor
În ceea ce privește UE, doar cinci state membre – Franța, Irlanda, Danemarca, Belgia și Țările de Jos – sunt vital preocupate de pierderea zonelor de pescuit din Canalul Mânecii, Marea Nordului și Atlantic. Când Marea Britanie a aderat la ceea ce era atunci Comunitatea Economică Europeană în 1973, a fost de acord să-și unească potențialele drepturi de pescuit de 200 de mile cu cele ale vecinilor săi. Cele mai bogate zone de pescuit din nordul Europei vor fi, după Brexit, în apele islandeze, norvegiene și britanice. Guvernele europene, conduse de președintele francez Emmanuel Macron, insistă asupra faptului că plecarea Marii Britanii din UE nu trebuie să ducă la nici o reducere a capturilor sau acces la noua zonă britanică. În caz contrar, spun ei, toate celelalte acorduri comerciale cu Regatul Unit sunt dezactivate. Un punct de vedere nerealist, după cum a subliniat Michel Barnier, negociatorul-șef al UE, dar fără să ofere o alternativă viabilă – negocierile continua.
Dacă nu există un acord între Marea Britanie și UE cu privire la comerțul post-Brexit și alte probleme, englezii ar putea opri legal intrarea tuturor bărcilor de pescuit din UE în zona sa economică de la 1 ianuarie. Dar un război al pescuitului ar fi la fel de dezastruos și pentru ei: patru cincimi din captura lor de cod, crustacee, homari etc sunt vândute peste noapte către continent, în special Spaniei și Franței. Ce ar face Marea Britanie cu tot stavridul și șprotul prins în Marea Nordului de danezi sau cu toate capturile franceze de saithe(cod negru), care se consumă puțin în Regat? Eventual făină pentru hrana porcilor sau chipsuri. Una peste alta, această industrie va fi distrusă în lipsa unor abordări rezonabile care să ușureze reglementările și să mențină tarifele la exporturile de alimente.
