În Italia, vulcanii Etna, în Sicilia, și Vezuviu, care a distrus Pompeii, nu mai dețin monopolul pericolului pentru populațiile locale. Un alt mastodont vulcanic ar putea distruge peninsula din sudul Italiei.
Situat la aproximativ 175 de kilometri sud de Napoli, Marsili are o înălțime de 3.000 de metri. Cu o bază lungă de 70 de kilometri și o lățime de 30 de kilometri, este cel mai mare vulcan activ din toată Europa. Dar nu îl veți putea vedea niciodată, deoarece vârful său se află la 500 de metri sub apă, chiar în mijlocul Mării Tireniene.
O estimare tardivă a pericolului
Marsili este doar unul dintre numeroșii vulcani dintr-un arc situat în largul coastei sudului Siciliei. Unele dintre ele au format mase terestre, insulele Eoliene.
Potrivit lui Guido Ventura, vulcanolog la Institutul Național Italian de Geofizică și Vulcanologie, Marsili s-a născut acum aproximativ un milion de ani. De-a lungul mileniilor, a acumulat optzeci de conuri eruptive, care se întind de la nord-nord-est la sud-sud-vest, de-a lungul numeroaselor fisuri și fracturi care pot fiecare evacua lava.
Datorită adâncimii sale submarine, această potențială bombă cu ceas a fost descoperită acum doar o sută de ani. „Doar la începutul secolului al XX-lea am început să cartografiem bazinele maritime”, spune Guido Ventura.
Muntele submarin
Acest lucru se datorează utilizării tot mai mari a submarinelor de către militari și a noilor sisteme internaționale de comunicații, care necesită instalarea de cabluri pe fundul mării.
Ca urmare a acestor lucrări, cartografii au identificat muntele submarin în anii 1920 și l-au numit Marsili, după contele și omul de știință Luigi Fernando Marsili, care a scris primul tratat de hidrografie.
Cu toate acestea, cercetarea științifică a activității vulcanului este de dată recentă și primele studii detaliate au avut loc abia în anii 2000. Conform acestor descoperiri, ultima erupție a vulcanului Marsili a vulcanului a avut loc acum câteva mii de ani, scrie Slate.
Astăzi, activitatea sa se limitează la câteva bubuituri, însoțite de emisii de gaze și cutremure de energie scăzută, descrie Guido Ventura. Dar chiar dacă ar erupe din nou, lava și cenușa produse de explozie ar fi absorbite de cei 500 de metri de apă care acoperă muntele submarin.
Un tsunami al Apocalipsei
Cu toate acestea, locuitorii insulelor apropiate au motive de îngrijorare. „Pericolul nu este erupția, ci posibilele alunecări de teren submarine”, precizează vulcanologul. Dacă mișcările seismice ar cauza prăbușirea uneia dintre părțile sale, ar deplasa un volum atât de mare de apă încât ar declanșa un tsunami devastator.
Riscul este real, afirmă specialiștii, dar este imposibil de prezis un dezastru iminent. Acest lucru îi determină pe oamenii de știință să solicite noi tehnologii pentru a monitoriza activitățile din Mediterana.