Black Lives Matter vrea despăgubiri pentru sclavie dar nu spune cum

Mișcarea Black Lives Matter a relansat dezbaterea – fără a aduce evident soluții – privind reparațiile morale și materiale ce ar trebui acordate urmașilor sclavilor din epoca colonială. Un demers politicianist apreciat ca imposibil de pus în pactică.

În timp ce luni, Franța marchează a douăzecea aniversare a promulgării legii prin care se recunosc traficul de ființe umane și sclavia drept crime împotriva umanității, reparația „politică și memorială” a câștigat teren, primând aspectul financiar, care rămâne greu de înțeles chiar și astăzi. Pentru a înțelege, este adesea necesar să ne întoarcem în decursul istoriei, iar cazul Franței este departe de a fi izolat.

În în 1848, la momentul abolirii sclaviei în Franța, nu sclavii au fost despăgubiți, ci proprietarii, pentru a compensa „pierderile economice” cauzate de sfârșitul sclaviei. Nu mai puțin de 250.000 de persoane au fost eliberate din coloniile din America, Saint-Louis din Senegal, din Madagascar și Reunion.

În secolul  XIX, faptul de a deține sclavi în cadrul legal al acelei perioade obliga statul să-i despăgubească pe proprietari în cazul în care aceștia erau emancipați.

Chestiunea reparațiilor, relansată

Una dintre întrebările ridicate în ultimii ani de mai multe asociații este cea a reparațiilor și, în special, a compensației pentru descendenții sclavilor. Printre revendicări: dincolo de aspectul financiar, s-au propus soluții posibile, cum ar fi stabilirea unei politici de co-dezvoltare mai bună cu țările africane victime ale traficului de ființe umane, altele cu privire la necesitatea de a debloca burse și multe altele.

Pe cealaltă parte a Atlanticului, dezbaterea a fost mai vie, în SUA, unde problema reparațiilor a fost dezbătută în Congres încă din 1865.

În timpul războiului civil, statele confederate au promis fiecărui sclav negru eliberat „40 de acri de pământ și un catâr”. Adică 16 hectare de teren de cultivat și un animal pentru a trage un plug. O promisiune care a rămas literă moartă. Și departe de a obține libertatea totală pentru americanii de culoare, abolirea sclaviei a fost imediat urmată de implementarea legilor Jim Crow și a abuzurilor rasiste ale acesteia până la mijlocul anilor 1960.

Black Lives Matter pune gaz pe foc

Mai recent, mișcarea Black Lives Matter a stârnit dezbaterea. Legislația, a cărei primă versiune a fost elaborată în urmă cu aproape 30 de ani, a devenit din nou centrală de la moartea mai multor afro-americani în timpul intervențiilor brutale și „rasiste” ale poliției.

SUA au început să privească mai mult asupra trecutului sclavagist și asupra multiplelor discriminări suferite de minoritatea afro-americană, care constituie aproape 13% din populație. Problema compensației a fost ridicată de mai mulți candidați pentru alegerile primare democrate din 2020 în cadrul unei dezbateri mai ample privind „inegalitățile rasiale” și diferențele de venit.

Un proiect de lege adoptat în Statele Unite

O comisie a Congresului american a adoptat săptămâna trecută un proiect de lege privind principiul compensației financiare pentru a repara traumele sclaviei din Statele Unite. Un prim vot istoric într-o țară încă marcată de discriminarea rasială. Concret, acest proiect de lege prevede crearea unei comisii de experți care ar fi responsabilă pentru a face propuneri cu privire la compensarea de către guvern a descendenților a aproximativ 4 milioane de africani aduși cu forța în Statele Unite între 1619 și 1865, data abolirii sclaviei.

Propuneri așteptate de la experți

Un grup de 13 experți va trebui să facă propuneri de compensare „pentru instituția sclaviei și discriminării rasiale și economice împotriva afro-americanilor”. Acești experți trebuie să facă recomandări cu privire la modul de calcul al acestei compensații, ce formă ar trebui să ia și cine va fi eligibil.

Înainte de o decizie la nivel federal, problema reparațiilor a fost deja abordată la nivel local. Micul oraș Evanston, lângă Chicago, a devenit în martie primul care a decis să-și compenseze locuitorii afro-americani cu 10 milioane de dolari în următorii zece ani. Locuitorii care îndeplinesc criteriile vor primi fiecare 25.000 de dolari pentru a-și finanța creditele imobiliare sau să-și renoveze casele.

Iar 2019, studenții de la prestigioasa Universitatea Georgetown din Washington, au aprobat simbolic crearea unui fond în beneficiul descendenții sclavilor vânduți în secolul al XIX-lea de către iezuiții care au înființat instituția.

Despăgubiri dar cum?

Ridicată de îndată ce sclavia a fost definitiv abolită în 1848 în Franța, problema reparației financiare s-a concretizat doar pentru proprietarii de sclavi care au fost apoi despăgubiți pentru „prejudiciul suferit”  Fapte „absolut șocante” pentru președinele Fundației pentru memoria sclaviei, Jean-Marc Ayrault.

Rămâne faptul că dezbaterea privind reparația materială „este evident complexă” și „trebuie să se desfășoare cu calm, ceea ce nu este ușor”, adaugă fostul prim-ministru socialist.

Dar cum pot fi identificați descendenții sclavilor? Cine ar fi eligibil pentru aceste reparații financiare? Ce formă ar lua? Și ce metodă de calcul ar trebui adoptată?

„Există o dezbatere cu privire la însăși moralitatea solicitării unei compensații financiare pentru compensația plătită proprietarilor de sclavi care a avut la bază o evaluare a corpului sclavilor”, notează Myriam Cottias, director de cercetare la CNRS și coordonator al proiectului „Reparații” dedicat problemei reparațiilor și compensației pentru sclavie. „Nu putem solicita rambursarea despăgubirilor care s-au bazat pe o crimă împotriva umanității”, a subliniat ea, scrie Le Point.

Proiectul „Reparații” aruncă o nouă lumină asupra dezbaterii. Este rodul muncii minuțioase a cercetătorilor care au construit o bază de date și un motor de căutare care ar trebui să permită publicului să aibă informații precise cu privire la compensațiile primite de proprietarii de sclavi francezi.

Pe scurt, oricine poate afla acum cine dintre strămoșii lor erau proprietari de sclavi. Rămâne de văzut dacă acest instrument va fi util în această chestiune spinoasă.

Rolul sclaviei în economia britanică

În Marea Britanie, un astfel de proiect a văzut deja lumina zilei, în timp ce rolul sclaviei în bazele economiei moderne britanice este încă dezbătut, unii cercetători minimizându-l și negând că a contribuit la finanțarea Revoluției Industriale și susținând că de el au beneficiat în cea mai mare parte persoane particulare.

Alții consideră că comerțul cu sclavi este a fost un capital în construirea bazelor economiei moderne britanice, după ce i-a stimulat industria financiară, comerțul internațional, producția industrială etc.

După abolirea sclaviei în Regatul Unit în 1833, au fost plătite despăgubiri dar către mii de proprietari de sclavi direcți sau indirecți pentru a-i compensa pentru pierderea „proprietății” lor. În total, 20 de milioane de lire sterline, o sumă colosală la acea epocă.

După ce University College London a publicat o bază de date care expune unele dintre legăturile liderilor lor cu comerțul cu sclavi, mai multe organizații britanice proeminente și-au cerut scuze, precum Biserica Anglicană, Banca Angliei, pub-urile Greene King sau piața de asigurări Lloyds of London, care asigura navele cu care erau transportați sclavii.

Astăzi, sunt dezbătute reparațiile ce ar trebui acordate descendenților victimelor sclaviei. Unii se opun, argumentând că descendenții sunt imposibil de identificat sau că organizațiile contemporane nu sunt responsabile pentru ceea ce s-a întâmplat acum 200 de ani. Greene King și Lloyds din Londra s-au angajat în special să efectueze plăți „semnificative” către asociații și organizații care sprijină comunitățile afro-americane și minoritățile etnice și să lucreze pentru a promova diversitatea rasială în forța lor de muncă.

Ceață în Franța

Puzzle legal și genealogic, problema reparației materiale se împarte chiar și în rândurile asociațiilor și descendenților sclavilor. Pe de o parte, Consiliul reprezentativ al asociațiilor afro-americane din Franța (Cran), care a crescut numărul de proceduri judiciare în ultimii ani. Pe de altă parte, asociația memorială „Comité Marche du 23 Mai 1998” și alte asociații de descendenți ai sclavilor care consideră că „suferințele strămoșilor lor” nu sunt în nici un fel „răscumpărabile cu bani”.

Clasa politică franceză merge atent pe acest subiect foarte delicat în Hexagon și se menține în cea mai mare parte la cuvintele poetului martinican Aimé Césaire potrivit căruia „nu există nicio reparație posibilă pentru ceva ireparabil și care nu este cuantificabil”.

„Singura datorie care trebuie soluționată” față de descendenții sclavilor „este de a avansa umanitatea”, a declarat fostul președinte François Hollande în 2015.

Actualul șef de stat, Emmanuel Macron, nu a vorbit oficial cu privire la această chestiune, preferând să se concentreze asupra componentei memoriale.