Au fost răpiți bebeluși în anii 1950 pentru a fi crescuți de alții? Este un “dosar dureros” pe care prim-ministrul Benjamin Netanyahu încearcă să îl închidă cu despăgubiri.
Săptămâna aceasta, Netanyahu a anunțat plata a 41 de milioane de euro familiilor al căror copil a dispărut în anii 1950. Aproximativ 37.800 de euro pentru fiecare familie pentru care locul de înmormântare este necunoscut și 50.000 pentru cei a căror soartă a copilului rămâne incertă. Potrivit site-ului de știri israelian Ynet, puțin peste 1.000 de familii sunt afectate. Aceste dispariții datează de la scurt timp după crearea statului ebraic în 1948. Evreii au sosit din toată lumea arabă, în special din Yemen. Aproximativ 50.000 au fost blocați în tabere cu condiții insalubre, responsabile de boli și decese din copilărie. Cu toate acestea, unele familii au susținut de zeci de ani că micuții au fost luați de la ei în stare bună de sănătate, notează OuestFrance. Potrivit acestora, copiii ar fi fost adoptați de cupluri de ashkenazi (evrei din vestul și centrul Europei), în Israel sau în străinătate, pentru a le oferi o educație și o viață mai bună. Din 1967, mai multe comisii au investigat și au ajuns la concluzia că majoritatea copiilor au murit. Pentru cazurile care au rămas inexplicabile, oficialii au refuzat să admită că a existat furt de copii. Aceste argumente nu au convins familiile și activiștii pentru drepturile omului, deoarece dosarele au fost clasificate timp de 70 de ani din cauza confidențialității mărturiilor. Cicatricea nu reușește să se vindece, ca un ecou al sentimentului de discriminare pe care mulți evrei sefarzi (originari din Spania, Portugalia și Orientul Mijlociu) l-au resimțit din partea “establishmentului ashkenad”. Asociația Ahim VeKayamim, care reunește familii de copii dispăruți, denunță, de asemenea, o încercare a statului de a „reduce la tăcere familiile cu despăgubiri ridicole fără a-și recunoaște responsabilitatea pentru cele întâmplate”.
