Banii n-au miros. Academicienii occidentali joacă după cum le cântă China

O anchetă șocantă dezvăluie cum Beijingul oferă favoruri unor reputați universitari din Occident în încercarea de a-i  transforma în instrumente utile politicii Partidului Comunist Chinez. Un sistem difuz prin care China își credibilizează imaginea în lume și în rândul propriei populații.

Un nume greu pe lista favorurilor chinezești este Christian Mestre (foto). Mestre, reputat deontolog, fost decan al facultății de drept a Universității din Strasbourg, profesor invitat la Colegiul Europei, la Bruges și lector într-o universitate chineză și-a dat demisia în urma acestei anchete care evocă și alte episoade în care Christian Mestre ar fi fost un releu al intereselor Chinei.

Un alt profesor reputat, italianul Fabio Massimo Parenti, de la Institutul Internațional Lorenzo de Medicis din Florența, a fost găzduit cu onoruri în provincia chineză Xinjiang, unde aproape un milion de persoane aparținând minorității uigure sunt ținute în așa zise în „tabere de reeducare”.

Mestre și Parenti sunt numai două exemple de reputați universitari care au cântat în strună Chinei în ce privește persecuția minorității uigure, denunțată verde-n față de SUA ca „genocid”.

Pe de altă parte, multe școli britanice trăiesc astăzi sub influența chineză și sunt supuse propagandei chineze. Nigel Farage, liderul Partidului Reformist din Marea Britanie, a scris recent pe Twitter că „miliardarii chinezi cu legături directe cu Partidul Comunist Chinez cumpără școli britanice – și le inundă cu programe de propagandă”. Potrivit lui Farage, printre unitățile de învățământ aflate sub „control chinez” se regăsesc:  Abbots Bromley School, Bournemouth Collegiate, St Michael’s School, Bosworth College, Bedstone College, Ipswich High School,Kingsley School, Heathfield Knoll School, Thetford Grammar, Wisbech Grammar, Riddlesworth Hall, Myddelton College, CATS Colleges.

Limba la treabă, în slujba partidului

La începutul lunii septembrie 2019, la Urumqi, capitala regiunii uigure Xinjiang din vestul Chinei, Christian Mestre a participat la un „seminar internațional privind lupta împotriva terorismului, deradicalizarea și protecția drepturilor omului”.

Seminarul a fost organizat de Republica Populară Chineză. Declarațiile lui Mestre au fost transcrise atât de mass-media de stat, de agenția de știri Xinhua, cât și de ziarul naționalist Global Times.

Mestre a declarat pentru Global Times că amenințarea terorismului este „foarte gravă” în propria țară și este o problemă extrem de urgentă. „După ce a petrecut câteva zile în Xinjiang pentru a vizita expoziția anti-terorism, Institutul Islamic Xinjiang din Urumqi și un centru de educație și formare profesională în Kashi, în sudul Xinjiang, Mestre a spus că speră la unele metode adoptate de China pentru a combate terorismul și deradicalizarea ar putea fi adoptate de Franța și de alte țări europene bântuite de terorism”.

„Sper că Franța și alte țări europene pot adopta răspunsurile date de Xinjiang”, a spus profesorul Mestre în timp ce a vizitat un „centru de formare profesională”, așa cum își numește Beiingul lagărele de reeducare. „Acești oameni nu sunt în închisoare, dar au fost trimiși pentru pregătire obligatorie”, a atestat profesorul, fără să clipească.

Potrivit lui Mestre, „măsurile utilizate pentru reintegrarea acestor persoane în societate sunt foarte bune și pot servi drept „sursă de inspirație” pentru Franța sau alte țări europene”, scrie Global Times. „Cred că aceasta este soluția corectă pentru acest tip de extremism religios și terorism”, a remarcat el.

De precizat că „extremismul religios” este pretextul major folosit de autoritățile chineze în tratamentul pe care-l rezervă minorității musulmane uigure.

Astfel a început o anchetă impresionantă a săptămânalului francez Le Point asupra modului în care China a oferit favoruri unui anumit număr de somități unversitare și academice occidentale.

„Este demn de călătoriile lui Louis Aragon în Uniunea Sovietică sau de colaboratorii Germaniei naziste”, a declarat Marie Bizais-Lillig, o colegă a lui Christian Mestre. Louis Aragon, scriitor francez, a vizitat Uniunea Sovietică sub conducerea lui Stalin. Convins de perfecțiunea sistemului comunist, a folosit toate oportunitățile care i-au fost oferite pentru a apăra sistemul criminal sovietic.

Reeducarea și spălarea pe creier

O supraviețuitoare a taberelor de reeducare din Xinjiang și-a dezvăluit recent experiența trăită acolo. Gulbahar Haitiwaji locuia în Franța de zece ani. Soțul și fiicele ei aveau statutul de refugiat politic, dar Gulbahar a preferat să-și păstreze pașaportul chinez, astfel încât să poată continua să-și viziteze mama, care este foarte în vârstă. În noiembrie 2016, a aterizat în China, unde a fost arestată și trimisă fără explicații într-un lagăr de reeducare pentru uiguri.

A rămas acolo timp de doi ani înainte de a fi eliberată în urma presiunilor Franței. La începutul acestui an, ea a publicat o carte cutremurătoare intitulată „ Supraviețuitoare a gulagului chinez”.

Gulbahar est prima persoană aparținând minorității uigure care a fost eliberată și repatriată în Franța. „Președitele Xi Jinping vrea să nu mai fie uiguri în provincia Xinjiang”, rezumă femeia.

În timpul încarcerării, ea a fost frecvent transferată de la un centru de detenție la altul. În centrul de detenție preventivă unde a ajuns, regulile erau scrise pe perete: „Este interzis să vorbești uigură. Este interzis să te rogi. Este interzis să începi o grevă a foamei”.

Prizonierii nu au nume, devin numere. „Mulțumim scumpului nostru președinte Xi Jinping

În 2017, Gulbahar a legată cu lanțuri de patul său timp de 20 de zile. Apoi a fost transferată la unul dintre aceste noi „centre de formare profesională”, așa cum regimul de la Beijing își numește gulagurile. Este vorba de lagărul Baijintan – trei clădiri aflate la marginea deșertului „având dimensiunile similare cu aeroporturile mici” – înconjurate de garduri acoperite cu sârmă ghimpată.

Prizonierii din lagărul Baijintan nu ies la aer și trăiesc în lumina neoanelor. Camerele de supraveghere le urmăresc fiecare mișcare.

De dimineață și până la ora stingerii, deținuții trebuie să repete: „Mulțumim marii noastre țări. Mulțumim scumpului nostru președinte Xi Jinping”.

Fiecare prizonier nu mai are nume, ci devine un număr. Gulbahar a devenit astfel „numărul 9”, a trebuit să poarte haine de tabără și a fost tunsă zero. Reeducarea chineză putea să înceapă. Un gardian al lagărului a arătat spre un perete și a întrebat un grup de deținuți: „Ce culoare are?” „Albă”, au răspuns aceștia. „Nu, e negru. Eu decid culoarea peretelui”.

Institutele Confucius din universitățile occidentale

În Franța, în ultimii 15 ani, au fost deschise 18 institute Confucius, aparent pentru a preda chineza și a promova cultura chineză. În Europa, în 2019, pe baza rapoartelor serviciilor de securitate care îl acuzau de spionaj în favoarea Chinei, Belgia l-a expulzat pe rectorul Institutului Confucius al Universității Flamande Libere din Bruxelles.

O expertă în Tibet, Françoise Robin, de la Institutul Național pentru Limbi și Civilizații Orientale (Inalco), califică aceste institute drept „arme de propagandă” ale Chinei. În 2016, Inalco l-a invitat pe Dalai Lama la o conferință. „Am primit scrisori oficiale de la Ambasada Chinei prin care ne cereau să nu-l primim”, a spus Francoise Robin.

În septembrie 2014, profesorul Christian Mestre a găzduit o serie de evenimente despre Tibet, cu prelegeri, expoziții, dansuri și concerte organizate „la cererea Consulatului General al Chinei din Strasbourg”, conform termenilor unui e-mail trimis de decan.

„La conferința inaugurală, toți participanții au fost asigurați că Tibetul nu a fost niciodată anexat și că intervenția chineză din 1950 a avut loc la cererea tibetanilor”, a declarat Nicolas Nord, profesor de drept.

The Economist a reamintit recent programul pe care regimul chinez îl aplică în realitate în Tibet: eradicarea oricărei influențe budiste în rândul populației.

Acesta este motivul pentru care noul director al CIA, William J. Burns, a declarat recent că, dacă ar depinde de el, ar închide institutele Confucius din toate universitățile occidentale.

Șolile private britanice, la mâna „investiturilor”chinezi

Există, de asemenea, o îngrijorare – care pare a fi întemeiată – în Marea Britanie. Potrivit Daily Mail , sute de școli private care se confruntă cu serioase dificultăți financiare în urma pandemiei Covid-19 par să fi devenit ținta investitorilor chinezi.

Ca și în Statele Unite, China încearcă să-și extindă influența în sistemul educațional britanic. În Marea Britanie, 17 școli sunt deja deținute de companii chineze și numărul lor va crește.

The Times a dezvăluit, de asemenea, că Universitatea din Cambridge a fost „bogat înzestrată” de Tencent Holdings, o multinațională high tech chineză implicată în cenzura de stat.

Unii nu au uitat că „Cambridge Five”, rețeaua de spioni a Uniunii Sovietice – Anthony Blunt, Donald Maclean, Kim Philby, Guy Burgess și John Cairncross – s-a născut la Cambridge.

Kim Philby, care a murit în exil în Uniunea Sovietică, nu a regretat niciodată a trădat Marea Britanie: „Abia la sfârșitul șederii mele la Cambridge am luat decizia finală de a-mi dedica viața comunsmului”.

Cinismul opresorilor, zvârlit în obrazul ONU

„La acea vreme, mulți din Occident erau de bună credință atunci când pretindeau că ignoră crimele în masă comise de regimul sovietic. Astăzi, cruzimea Chinei este pe deplin stabilită, inclusiv crima în masă comisă folosind virusul din Wuhan. Partidul Comunist Chinez a impus acest virus asupra lumii, apoi a mințit cu privire la capacitatea sa de a se transmite de la persoană la persoană, apoi a ajutat la răspândirea acestuia prin anularea tuturor zborurilor interne din Wuhan, în timp ce zborurile internaționale continuau să fie autorizate. Drept urmare, fiecare țară de pe planetă a fost infectată, ducând la uciderea a peste 2,5 milioane de oameni”, scrie jurnalistul și autorul italian Giulio Meotti pentru Gatestone Institute.

„Zonele de reședință a minorităților etnice, precum Xinjiang și Tibet, sunt exemple strălucitoare ale progresului Chinei în domeniul drepturilor omului”, a declarat ministrul chinez de Externe, Wang Yi, cu câteva ore înainte de a se adresa … Consiliului ONU pentru Drepturile Omului. Nici Uniunea Sovietică nu ar fi îndrăznit asemenea declarații.