Jerome Powell, președintele Rezervei Federare americane, este cel mai puternic bancher central din lume. Dar a ținut să le aducă aminte angajaților să-și reducă revendicările salariale.
Powell va primi același salariu de 226.000 de dolari ca și secretarul de stat, procurorul general și alți înalți oficiali. Este un salariu „modest” în comparație cu colegii din băncile centrale, ca să nu mai vorbim de cele aproape 100 de milioane de dolari pe care șeful JPMorgan Chase, Jamie Dimon, le-a încasat anul trecut.
Andrew Bailey, de la Banca Angliei, a stârnit un scandal în februarie, când a sfătuit lucrătorii să își limiteze pretențiile salariale, mai ales când, ulterior, a declarat în fața parlamentarilor că nu-și amintește salariul său exact.
Potrivit Bloomberg, Bailey are un salariu de bază de 495.000 de lire sterline sau 730.000 de dolari la cursul de schimb la paritatea puterii de cumpărare.
Thomas Jordan, de la Banca Națională a Elveției, este cel mai bine plătit în termeni nominali, obținând anul trecut aproape un milion de dolari.
Boier este și Ignazio Visco, de la Banca Italiei, care a câștigat de aproape 18 ori mai mult decât salariul mediu al unui muncitor italian. Acest lucru s-a întâmplat chiar și după încercările lui Mario Draghi de a limita salariile excesive, atunci când a condus banca până în 2011.
O sursă Financial Times a declarat că Banca Reglementărilor Internaționale este preocupată în special de lucrătorii care își “protejează standardele de viață prin acorduri salariale indexate”.
Dar piețele forței de muncă sunt tensionate. Companiile cu putere de stabilire a prețurilor pot transfera creșterile salariale asupra clienților. Bancherii centrali care vor să își câștige existența trebuie să rezolve această enigmă, în loc să îi pedepsească pe lucrătorii care cer mai mult.