Axa eurasiatică declară război Americii! China iese la atac: „Timpul hegemoniei SUA a trecut!”

Urmând exemplul Rusiei, China este a doua mare putere din lume care se ridică împotriva Americii. Într-un editorial virulent și necruțător, cotidianul Renmin Ribao lansează un atac fără precedent la adresa Statelor Unite.

Beijingul acuză America de răspândirea de minciuni despre China, de faptul că țara este un prost consilier al Europei în conflictul din Ucraina și de faptul că provoacă tulburări și încalcă drepturile omului.

„Ceea ce caută să apere este propria hegemonie”

„Punând gaz pe foc, SUA obstrucționează negocierile de pace și încearcă să prelungească conflictul ruso-ucrainean. Angajându-se într-o diplomație coercitivă, SUA nu ezită să răspândească zvonuri despre China, pescuind în apele tulburi ale acestui conflict pentru a-și atinge obiectivul strategic de a limita influența Chinei în regiunea Asia-Pacific și în lume. Așadar, în timp ce unii lucrează pentru pace și stabilitate pe pământ, alții, agățați de mentalitatea lor de Război Rece, pun totul în pericol.

Unor politicieni americani le place să vorbească despre o „ordine internațională bazată pe reguli” pentru a se prezenta ca apărători ai acesteia. Dar ceea ce ei numesc „reguli” sunt, de fapt, doar cele care leagă clanul lor pentru propriul lor beneficiu.

„Ordinea internațională” a acestora se referă de fapt doar la „cercul interior” și la propriul grup politic. Ceea ce caută să apere este propria hegemonie, ignorând evoluția lumii și realitatea relațiilor internaționale.

Statele Unite trebuie să înțeleagă că întărirea Chinei este o tendință istorică inevitabilă. Ar fi mai bine ca acești politicieni să se gândească la cum să se înțeleagă cu o Chină care nu se teme să își asume responsabilitățile de mare putere, cu o încredere tot mai mare. SUA trebuie să înțeleagă că zilele în care o minoritate de țări manipulează afacerile mondiale s-au terminat. Trebuie să înțeleagă că a fi de partea corectă a istoriei înseamnă a lucra pentru a apăra o ordine internațională construită în jurul Organizației Națiunilor Unite, bazată pe Carta acesteia și pe dreptul internațional.

„Nu au bombardat Iugoslavia? Nu au invadat Irakul și Siria?”

Dacă există o țară care nu ezită să pună în pericol ordinea internațională și să îi calce în picioare regulile, atunci aceasta este Statele Unite. Nu a bombardat Iugoslavia și nu a invadat Irakul și Siria fără aprobarea Consiliului de Securitate al ONU?

Surdă la preocupările de securitate ale Rusiei, SUA a folosit NATO pentru a exacerba tensiunile regionale. După izbucnirea conflictului ruso-ucrainean, ignorând dificultățile redresării economice globale și situația dificilă a populației, au sporit unilateral sancțiunile.

Atunci când fac ce vor, cum putem crede că Statele Unite acționează în numele unei ordini internaționale bazate pe Națiunile Unite și pe dreptul internațional? Oficialii americani sunt adepții regulilor și ai ordinii, dar ceea ce caută să impună este propria hegemonie.

Responsabili pentru tragedii

Politicienii americani inventează minciuni despre situația drepturilor omului în China, dar rămân orbi la tragediile legate de drepturile omului din țara lor. Oare istoria Statelor Unite nu este marcată de genocidul nativilor americani, iar societatea sa de discriminarea rasială sistemică persistentă?

Laxismul conducătorilor în abordarea epidemiei Covid-19 a dus la moartea a aproape un milion de persoane. SUA și-au făcut un obicei din a se amesteca în mod grosolan în afacerile interne ale țărilor terțe și nu ezită să pornească războaie în numele „democrației” și al „drepturilor omului”.

La 3 martie, Statele Unite nu au admis pe teritoriul lor decât 12 refugiați ucraineni, deși americanii au fost la originea crizei cu Rusia, lăsând mii de alți refugiați din această țară blocați la granița cu Mexicul. Nu sunt Statele Unite  cea mai puțin probabilă țară din lume care respectă drepturile omului? (Potrivit Wall Street Journal, peste 20.000 de ucraineni au fost lăsați să intre în mod legal prin Mexic, dar această rută nu mai este deschisă și 200 de persoane așteaptă în Mexic).

Cine oferă Europei oportunități și cine îi amenință securitatea și prosperitatea? Faptele vorbesc mai tare decât cuvintele. În 2020, China a devenit cel mai mare partener comercial al UE, la fel cum UE a devenit cel mai mare partener comercial al Chinei în ianuarie și februarie 2022. În contrast cu acest spirit de cooperare sino-europeană, SUA se folosesc de criza ucraineană pentru a ține Europa ostatică.

Se prefac că nu observă că peste 5 milioane de refugiați ucraineni au ajuns în Europa și împing Europa să intensifice sancțiunile împotriva Rusiei, iar inflația anuală în zona euro a atins un maxim istoric de 7,4% în martie.

În același timp, prețul acțiunilor giganților americani din industria de armament a crescut prodigios, în timp ce o mare parte din investițiile de refugiu ale Europei se află acum în SUA, iar SUA se pregătește să vândă mai mult gaz europenilor la un preț mai mare.

Europa trebuie să se elibereze de sub dominația americană

China și Europa sunt două mari puteri angajate în menținerea păcii mondiale, două mari piețe pentru o dezvoltare comună, două mari civilizații conduse de dorința de a promova umanitatea. Stabilitatea relațiilor lor contribuie la atenuarea incertitudinilor situației internaționale. Colaborarea lor în spiritul deschiderii ajută să facă față provocărilor din era globalizării.

Fabricând „amenințări chinezești”, orchestrând o competiție ostilă cu China, pledând pentru desemnarea acesteia drept „rival systemic” (termen folosit de UE în 2019), SUA nu fac decât să își afișeze caracterul profund hegemonic.

Dezvoltarea unei relații stabile între China și Europa este de nesuportat pentru ei. Europa, în calitate de putere majoră pentru o lume multipolară, trebuie să adopte cât mai curând posibil o abordare mai independentă, obiectivă și rațională față de China și să dobândească autonomie strategică.

Cuvintele frumoase nu înșeală. Defăimarea unei țări nu poate duce decât la o distragere a atenției de la propriile obiective și la pierderea oportunității de a răspunde propriilor provocări, precum și celor ale vremii.

Unii politicieni americani ar trebui să își facă un examen de conștiință, să renunțe cât mai curând la mentalitatea de Război Rece și la reflexele de clan și să se concentreze în schimb pe acțiuni reale pentru dezvoltare, pace și stabilitate în lume”.