Arabia Saudită și Iranul trec peste capul lui Biden. O lecție pentru jandarmul mondial?

S-ar părea că țara unchiului Sam nu este la fel de esențială pe cât se credea pentru a rezolva problemele din Orientul Mijlociu. „Încercăm să avem relații bune cu Iranul”, a declarat prințul moștenitor saudit Mohammed bin Salman.

Negocieri secrete care au reunit liderii serviciilor de securitate saudite și iraniene au avut loc din ianuarie 2021, fără participarea Statelor Unite. În timp ce informația îi determină pe unii să lamenteze o scădere a influenței SUA în Orientul Mijlociu, în condițiile în care  chiar dacă președintele Joe Biden încearcă să-și retragă trupele din regiune, este de fapt o veste destul de bună, atât pentru Statele Unite, cât și pentru speranța de a vedea calmul revenind în regiune.

Ar putea servi și ca lecție pentru politica externă a SUA în general. Înseamnă că Washingtonul nu trebuie neapărat să se implice în toate conflictele lumii, că uneori rolul său de menținere a păcii sau mediator autoproclamat exacerbează tensiunile și că uneori este mai bine să lase puterile locale să își rezolve singure problemele.

Discuții la toate nivelurile

Aceste întâlniri secrete au fost raportate prima dată luna trecută de Financial Times. Site-ul britanic de știri Amwad.media a raportast de atunci că cinci astfel de întâlniri au avut loc din ianuarie și că unele dintre ele au reunit și oficiali din Emiratele Arabe Unite, Egipt și Iordania pentru a discuta subiecte care variază de la războiul din Yemen, la securitatea din Siria și Libanul.

La scurt timp după publicarea acestor scoops, confirmate de New York Times și alte media, prințul moștenitor saudit Mohammed bin Salman – al cărui purtător de cuvânt de cuvânt a negat inițial întâlnirile – a declarat într-un interviu la televiziune: „Căutăm să avem relații bune cu Iranul. Lucrăm cu partenerii noștri din regiune pentru a depăși diferendurile noastre cu țara respectivă”. În această săptămână, purtătorul de cuvânt al ministerului de externe al Iranului a declarat că Republica Islamică este gata să se angajeze în discuții cu Arabia Saudită „la orice nivel și sub orice formă”, scrie Slate.

O schimbare politică majoră

Arabia Saudită și Iranul nu au relații diplomatice din 2016. Liderii și diplomații lor aproape ajunseseră să se amenințe reciproc cu războiul. Cu alte cuvinte, deși discuțiile nu oferă cu adevărat rezultate tangibile, schimbarea politică la care asistăm este monumentală.

Se credea pe scară largă că această schimbare ar veni din faptul că acum Statele Unite se află în proces de retragere din Orientul Mijlociu. Un consilier al lui Biden a explicat că Orientul Mijlociu va fi acum „pe locul patru” în prioritățile președintelui SUA, după Asia-Pacific, Europa și America de Sud.

Predecesorul său, Donald Trump, vorbise și el despre retragerea americană din Orientul Mijlociu, dar nu închisese niciodată ușa (să nu mai vorbim de portofelul contribuabilului american) Arabiei Saudite.

Principala schimbare este întărirea atitudinii lui Biden față de familia regală saudită, asigurând sprijin necondiționat pentru partenerii din regiune chiar și în cazurile de comportament total iresponsabil al Riadului.

Ceea ce Biden a încetat să facă a fost furnizarea armelor armatei saudite pentru a fi utilizate împotriva rebelilor susținuți de iranieni în Yemenul vecin (problema cu războiul din Yemen a fost subiectul principal al primelor discuții dintre Arabia Saudită și Iran).

Joe Biden și secretarul de stat american Antony Blinken au criticat cu tărie și asasinarea jurnalistului american Jamal Khashoggi de către autoritățile saudite.

De partea sa, Trump a considerat că uciderea lui Khashoggi este un act fără consecințe. Membrii administrației Biden au anunțat că vor revizui toate vânzările de arme ale SUA către Riad. Dimpotrivă, Donald Trump a făcut presiuni pentru vânzarea de arme către Arabia Saudită atât cât dorea Riadul să cumpere.

Erorile lui Obama

Decizia lui Joe Biden marchează, de asemenea, o ruptură de  politica lui Barack Obama care, în multe privințe, a perpetuat politica de complacere a Washingtonului față de interesele saudite – o rămășiță a politicii externe americane care datează de la sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial –în ciuda dorinței sale de a „pivota” politica externă a SUA și să se implice mai puțin în Orientul Mijlociu.

De exemplu, pentru a calma îngrijorările saudite cu privire la semnarea acordului nuclear iranian (care a implica ridicarea sancțiunilor SUA împotriva Teheranului), Obama a permis Riadului să folosească muniția SUA împotriva rebelilor susținuți de Iran în războiul din Yemen. Nu mai cotează că Obama a regretat ulterior această concesie.

Există un singur motiv, care este strict geopolitic, pentru ca un președinte american să satisfacă interesele saudite atunci când le compromit pe cele ale Statelor Unite? Raspunsul este nu.

Aceasta pare a fi concluzia la care au ajuns Joe Biden și echipa sa. Pentru a fi sigur, președintele SUA va continua să se consulte cu saudiții și alte puteri sunnite (precum și cu Israelul) cu privire la acordul nuclear iranian pe care încearcă să-l reînvie cu liderii europeni (după ce Trump l-a îngropat).

Puterile sunnite au, de asemenea, un interes să vadă aceste negocieri reușite și ca interesele lor să conveargă, dacă nu chiar să coincidă, cu cele ale Occidentului în mai multe puncte.

I-au împăcat destul

Dar, la fel ca majoritatea țărilor de pe planetă (inclusiv Arabia Saudită), Statele Unite își pun propriile interese și valori pe primul loc – și ar trebui să evite punerea în joc a acestor interese și valori atunci când încearcă să soluționeze disputele între alte țări – mai ales că deseori ajung să agraveze disputele în cauză, așa cum a fost cazul când Obama a încercat să-i calmeze pe saudiți după acordul cu Iranul.

Unii observatori apreciază că Biden și echipa sa par să se străduiască spre o politică ghidată de interese, valori și obligații care contează cu adevărat și nu de noțiuni vagi și învechite despre ceea ce ar putea dicta „geopolitica” sau „percepțiile de influență”.

A lăsa Arabia Saudită și Iranul să găsească singuri un modus operandi nu înseamnă o scădere a puterii americane și nimeni nu o poate vedea așa. Mai degrabă, va fi probabil văzut ca un sfârșit rezonabil al risipirii resurselor SUA.