Statele Unite pivotează spre Asia și, în mod izbitor, Europa nu are un loc la masă.
De la criza din Afganistan până la recenta alianță militară AUKUS, care a provocat frustrarea Franței(scandalul submarinelor), America și-a confirmat dorința de a-și redistribui eforturile pentru a contracara ambițiile Chinei. Și în ciuda alegerilor legislative, Germania nu și-a definit încă rolul în cadrul acestei noi configurații geopolitice.
Viitorul apărării europene depinde de următorul cancelar german, dar geopolitica pare că lipsește din agenda Berlinului.
Înaintea alegerilor, nu a fost cu adevărat un subiect de dezbatere aprofundată între niciunul dintre candidații la cancelaria germană, nici măcar în cazul celor doi lideri – creștin-democratul Armin Laschet și social-democratul Olaf Scholz.
Ambii candidați au abordat problema europeană doar printr-o perspectivă fiscală. Laschet dorește să revină la Pactul de stabilitate și creștere, Scholz pledează pentru o adevărată uniune fiscală și o suveranitate industrială reală pentru UE. O viziune similară este împărtășită de Verzi, care sunt, de asemenea, susceptibili să intre în următorul guvern federal.
Această percepție a unei Europe puternice și suverane din punct de vedere economic este similară cu cea a președintelui francez Emmanuel Macron – dar evită o întrebare cheie: ce se va întâmpla cu apărarea europeană și cu proiectul “Europe puissance” susținut de Franța?
Primează gazul rusesc și comerțul cu China
A existat mult timp un tabu în jurul puterii și intervenționismului militar în Germania modernă. Candidații la cancelarie sunt în favoarea unei armate europene, dar niciunul dintre ei nu s-a manifestat în mod deschis în sprijinul unei Europe suverane din punct de vedere militar în timpul campaniilor lor.
Din păcate pentru ei, aceasta este o problemă pe care Germania nu-și mai permite să o ignore. “Când vine vorba de geopolitică, combinația în stil Merkel a centrismului diplomatic și a logicii mercantiliste se epuizează”, notează Politico.
Pare iluzoriu să mai credem că Germania își poate reconcilia dependența de securitate față de NATO, obținând în același timp aprovizionarea cu energie din Rusia și dezvoltându-și industria de export cu piața chineză.
Menținerea acestor contradicții fără a provoca mânia a cel puțin uneia dintre puterile implicate este în cel mai bun caz riscantă. Și odată cu polarizarea militară în stilul Războiului Rece care prinde contur în Indo-Pacific, Germania trebuie să decidă unde se află în noua dinamică geopolitică. Însăși Angela Merkel a fost conștientă de acest lucru – a se vedea accelerarea cheltuielilor militare germane.
Problema a devenit cu atât mai presantă după înființarea recentă a alianței AUKUS. Franța va profita, fără îndoială, pentru a împinge în continuare ideea apărării suverane europene – iar UE este probabil să o susțină.
La recenta Aduna Generală a ONU, miniștrii de externe ai UE au declarat că se află în spatele Franței în această criză.
Și, în ciuda unei atitudini relativ ezitante, președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și-a exprimat de asemenea sprijinul.
Aceste declarații sunt semnificative și indică faptul că, dacă va exista polarizare în afacerile internaționale, UE va fi gata să intensifice construirea unei apărări europene robuste – dar numai dacă Franța și Germania lucrează împreună. Să sperăm că noul cancelar german este pregătit pentru această sarcină.
