Aliatul SUA care-i amenință hegemonia contractelor de armament. Comenzi de miliarde deja în Europa

Statele Unite privesc cu nervozitate cum Europa se îndreaptă spre Coreea de Sud pentru contracte de armament. Polonia cheltuiește deja miliarde de euro, iar alte țări sunt așteptate să o urmeze.

Coreea de Sud înregistrează contracte de apărare în valoare de mai multe miliarde de dolari în Europa, în timp ce Seulul face presiuni pentru a deveni un jucător mai important în vânzările internaționale de armament. Situație care provoacă neliniște în industria de apărare din SUA.

Europa de Est se uită spre Seul

Contractele pentru tancuri, avioane de luptă și lansatoare de rachete – toate semnate în ultimele trei luni – au intervenit în contextul în care capitalele europene încearcă să își refacă stocurile după luni de zile în care și-au trimis propriile arme și echipamente în Ucraina. Iar Europa de Est, care în mod normal apelează la SUA pentru arme noi, se gândește din ce în ce mai mult să cumpere din Coreea de Sud, care asigură că le poate livra mai repede și mai ieftin.

Firmele sud-coreene de apărare sunt de mult timp active în Europa (obuziere autpropulsate, arme de calibru mic, etc) în ultima jumătate de deceniu.

Washington pierde trenul în Polonia

Dar aceste contracte pălesc în comparație cu contractul de 5,8 miliarde de dolari pe care Polonia l-a semnat cu două companii sud-coreene în luna iulie. Acordul includea 980 de tancuri K2 Black Panther, 672 de obuziere autopropulsate K9 și 48 de avioane de luptă FA-50, livrările pentru o parte din tancuri și obuziere urmând să înceapă până la sfârșitul acestui an.

Contractele ar putea valora până la 15 miliarde de dolari dacă toate opțiunile vor fi exercitate în anii următori. Iar luna trecută, Polonia a semnat un contract cu compania sud-coreeană Hanwha Defense pentru 288 de lansatoare multiple de rachete Chunmoo, primul lot urmând să sosească anul viitor, în loc să aștepte ani de zile pentru a începe să primească sistemele de rachete de artilerie de mare mobilitate fabricate în SUA, scrie Politico.

Inițial, Polonia dorea să obțină până la 500 de sisteme HIMARS din SUA, dar la ceremonia de semnare din 19 octombrie cu omologul său sud-coreean, ministrul apărării Mariusz Błaszczak a explicat că „din păcate, din cauza capacităților industriale limitate, nu va fi posibil ca echipamentul să fie livrat într-un interval de timp satisfăcător”. Prin urmare, am început discuțiile cu Coreea de Sud – partenerul nostru dovedit”.

Anvergura contractelor și promisiunile de livrare rapidă au atras atenția industriei de apărare din SUA. „Există o îngrijorare din partea industriei americane că acest lucru nu se va opri cu Polonia”, a declarat o sursă, sub protecția anonimatului, din interiorul industriei care are relații cu mai multe firme de apărare din SUA.

Seul vrea în top 4 mondial

Industria de apărare a Coreei de Sud a construit de mult timp arme și echipamente menite să fie compatibile cu cele americane, întrucât cele două țări ar trebui să lupte cot la cot în orice conflict cu Coreea de Nord sau China. Această familiaritate o face o opțiune atractivă pentru țările NATO care doresc să se reînarmeze rapid și relativ ieftin.

Oficialii americani din domeniul apărării și directorii din industrie recunosc de mult timp că echipamentele fabricate în SUA – și garanțiile lanțului de aprovizionare de ani de zile care însoțesc contractele – sunt mai scumpe și ajung mai greu la destinație, dar rămân superioare în majoritatea cazurilor armamentului produs în străinătate. Cu toate acestea, amploarea ambițiilor Coreei de Sud este imposibil de contestat.

Președintele sud-coreean Yoon Suk-yeol a declarat în luna august că obiectivul său este de a împinge țara sa în top 4 al furnizorilor de arme la nivel mondial, provocând SUA, Rusia și Franța pentru contractele din întreaga lume. Țara este în prezent al optulea exportator de apărare din lume și a înregistrat o creștere de 177% a exporturilor între 2016 și 2021, potrivit datelor furnizate de Institutul Internațional de Cercetare pentru Pace din Stockholm.

Sătui să aștepte după americani

Un raport din iulie al Băncii de Export-Import a Coreei a arătat că exporturile de apărare au crescut de la 3 miliarde de dolari în 2020 la 7 miliarde de dolari în 2021, și probabil că vor atinge pentru prima dată în acest an pragul de 10 miliarde de dolari.

Și se așteaptă ca comenzile europene să continue să vină. Estonia a comandat deja 18 obuziere autopropulsate K9 de la Hanwha, alăturându-se astfel Turciei, Poloniei, Finlandei și Norvegiei care au în dotare aceste arme.

De asemenea, Norvegia are în vedere achiziționarea tancului K2, iar producătorul norvegian de muniție Nammo a semnat un acord cu Hyundai Rotem din Coreea de Sud pentru a dezvolta noi muniții de 120 mm pentru tanc, indiferent dacă Oslo îl va cumpăra sau nu.

Dacă tancurile, avioanele și lansatoarele de rachete pot fi livrate așa cum s-a promis, alte țări care doresc o execuție rapidă se vor gândi probabil să apeleze la Seul, mai degrabă decât să rămână blocate într-un tipar de așteptare de ani de zile cu industria de apărare americană, care este deja ocupată cu comenzi interne și cu propriile contracte pentru străinătate existente.

Achiziții de arme, dar și producție

Un alt argument este disponibilitatea Coreei de Sud de a permite firmelor locale de apărare din țările cumpărătoare să participe la producție, ceea ce duce la posibilitatea ca, în viitor, clienții să își genereze propriile exporturi din tehnologia achiziționată. Primele 180 de tancuri K2 vor începe să sosească în Polonia până la sfârșitul acestui an, urmând ca restul de 800 să fie construite, cel puțin parțial, în această țară.

Max Bergmann, director al programului european la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale, consideră că întoarcerea Europei către Coreea de Sud este pozitivă pentru unitatea aliaților, precum și pentru industriile de apărare ale țărilor respective.

„Există un beneficiu real în a avea legături mai mari între aliații noștri europeni și asiatici”, în timp ce SUA continuă să se concentreze pe regiunea Indo-Pacific”, a spus el. „Aș putea înțelege că industria de apărare americană este îngrijorată de o potențială pierdere a cotei de piață, dar dintr-o perspectivă mai largă a securității naționale a SUA ar trebui să vedem că Europa are o problemă reală”, în a-și pregăti baza industrială pentru a răspunde nevoilor interne în creștere.

Goluri în apărarea NATO

Îngrijorările legate de vitalitatea bazei industriale de apărare europene sunt de lungă durată, deoarece mulți aliați NATO s-au bazat foarte mult pe importurile de arme și echipamente americane, concentrându-și în același timp propriile industrii în exterior. „Cea mai mare parte a industriei de apărare din Europa a fost axată pe exporturi, nu pe consumul intern”, a adăugat Bergmann, „astfel că există o nevoie în Europa de a-și recupera capacitatea industrială de apărare”.

În timpul ceremoniei de semnare a acordului de mai multe miliarde de dolari din iulie, Mariusz Blaszczak a declarat că „din cauza sprijinului acordat de Polonia Ucrainei, a fost necesar să se umple golul în ceea ce privește puterea terestră și aeriană. Sistemul de armament coreean a fost cel mai potrivit având în vedere tehnologia, prețul și momentul”. Acordurile, a spus el, au fost „doar prima etapă a cooperării dintre Polonia și Coreea de Sud”.