Se apropie de 500 de miliarde de euro, pe măsură ce guvernele din regiune caută să atenueze impactul creşterii explozive a preţurilor, conform celor mai noi estimări ale think-tank-ul Bruegel, cu sediul în Bruxelles.
Cele 27 de state membre UE au alocat până acum 314 miliarde de euro pentru a amortiza impactul crizei energetice asupra companiilor şi firmelor, în timp ce Marea Britanie a alocat, singură, 178 de miliarde de euro.
Povara fiscală tot mai mare – cheltuielile UE reprezintă 1,7% din produsul intern brut al blocului – vine în contextul în care națiunile europene se confruntă cu o inflație accelerată și cu perspective economice sumbre, avertizează Bloomberg.
Miniștrii UE negociază un plan de urgență care va transfera profiturile excepționale ale companiilor energetice către gospodăriile și firmele vulnerabile.
Acordul, care ar urma să fie încheiat la 30 septembrie, include, de asemenea, un plafon al prețului energiei electrice și un obiectiv de reducere a cererii de energie electrică, în timp ce Moscova reduce fluxurile de gaze către regiune.
„Concepute iniţial ca un răspuns temporar, la ceea ce trebuia să fie o problemă temporară, aceste măsuri s-au umflat şi au devenit structurale. Această cifră ar urma să crească pe măsură ce preţurile la energie rămân ridicate. Asta este în mod clar nesustenabil din punctul de vedere al finanţelor publice”, a declarat Simone Tagliapietra, cercetător la Brugel.
În timp ce estimările Bruegel includ măsuri cum ar fi cote mai mici ale taxei pe valoarea adăugată pentru electricitate, subvenții pentru încălzire și măsuri de menținere pe linia de plutire a unor companii energetice, acestea nu reflectă pe deplin amploarea sprijinului pentru lichidități în întreaga Europă.
În Germania, guvernul va naționaliza importatorul de gaze Uniper, un plan care presupune injectarea a 8 miliarde de euro în companie și cumpărarea pachetului majoritar de acțiuni deținut de compania finlandeză de utilități Fortum Oyj.
Costurile tot mai mari ale crizei energetice amenință să adâncească divergențele economice dintre statele membre ale UE.
„Acest nivel de intervenție implică, de asemenea, un risc de fragmentare în Europa: guvernele cu mai mult spațiu fiscal vor gestiona inevitabil mai bine criza energetică, depășindu-și vecinii pentru resursele energetice limitate în lunile de iarnă”, a spus Simone Tagliapietra.
De aceea, “este important să fie concepute politici care să asigure sustenabilitatea fiscală şi aceste politici să fie coordonate”.