Seara de marți anunță un mare spectacol: prima dezbatere electorală dintre Donald Trump şi Joe Biden. Totuși, confruntarea de 90 de minute din Cleveland (Ohio) va avea probabil un efect limitat, în condițiile unui electorat ultrapolarizat, cu un număr redus de nehotărâți.
Primul duel dintre Donald Trump şi Hillary Clinton, din septembrie 2016, a înregistrat o audienţă record de 84 de milioane de persoane, iar dacă cifrele actuale vor fi similare, va fi mai mult decât triplul audienţei discursurilor susţinute de preşedintele republican şi rivalul său democrat la ultimele convenţii ale partidelor lor. Doar show-ul Super Bowl a avut o audienţă mai mare, de circa 100 de milioane de telespectatori, scrie le Figaro. „Este un moment unic în care îi vedem pe cei doi candidaţi împreună şi cele două mari partide confruntându-se în afara Congresului”, a comentat John Koch, profesor specializat în dezbateri la universitatea Vanderbilt.
Cu toate acestea, pentru spectatorii și utilizatorii de internet bombardați cu reclame electorale timp de săptămâni, este practic imposibil ca acest duel să aibă un efect decisiv asupra scrutinului din 3 noiembrie. Această deconectare între prestaţia candidaţilor şi rezultatul scrutinului nu datează din epoca Trump: democratul John Kerry a fost privit ca învingător în faţa preşedintelui în exerciţiu George W.Bush, în 2004, dar fără rezultat. Ultima dată când o dezbatere a avut impact asupra sondajelor a fost în 1984, când o remarcă a lui Ronald Reagan – pe atunci cel mai vârstnic preşedinte al SUA, la 73 de ani – referitor la „tinereţea şi lipsa de experienţă” a rivalului său l-a ajutat să câştige scrutinul.
Capital de simpatie la reality TV
Trebuie spus că, de la primul duel televizat american încoace, cel din 1960 dintre Richard Nixon şi John F. Kennedy, dezbaterile au devenit mult mai puţin informative, potrivit lui Michael Socolow, specialist în istoria presei la universitatea din Maine. În 1976, democratul Jimmy Carter încă mai putea „prezenta idei noi” în faţa preşedintelui în exerciţiu Gerald Ford, în timp ce astăzi spectatorii „ştiu ce vor spune candidaţii încă înainte ca dezbaterea să aibă loc”, duelul fiind esenţialmente doar „un spectacol care permite să se verifice cât de bine îşi cunosc candidaţii textul”. Potrivit unui sondaj Pew, în 2016 doar circa 10% dintre alegătorii care au urmărit dezbaterea au declarat că au luat o decizie definitivă „în timpul dezbaterii sau imediat după aceea”.
În acest context, stilul şi simpatia pe care le degajă fiecare candidat contează de multe ori mai mult decât ce spune. În ce priveşte duelul televizat de marţi, spectatorii ar putea fi interesaţi mai ales de Joe Biden, pe care mulţi nu-l cunosc aşa cum trebuie. „Oamenii vor fi atenţi la el ca să vadă dacă le este simpatic şi dacă este “de-al lor” ,spune politologul David Barker de la American University. La 77 de ani, fostul vicepreședinte va evoca inevitabil pierderea primei sale soții și a fiicei lor într-un accident de mașină în 1972 și moartea fiului său Beau de cancer în 2015: această tragedie personală l-a câștigat multă empatie și s-a dovedit adesea a fi „ un instrument eficient din punct de vedere politic”, a mai precizat Barker. Un lucru este cert: formatul acestor dezbateri, stabilit din 1988 de o comisie specială, neutră politic, limitează la minim riscurile pentru candidaţi: un animator pune întrebări pe teme alese dinainte, iar intervenţiile sunt cronometrate. Pandemia nu va modifica prea mult acest format: dezbaterea se va desfăşura cu public restrâns sau foarte limitat, iar Joe Biden va apărea probabil mascat, pentru a sublinia gravitatea coronavirusului, pe care Donald Trump este acuzat că o minimalizează.
