Rusia a petrecut aproape 50 de ani construindu-și piața energetică în Europa. Președintele Vladimir Putin a distrus-o în mai puțin de 50 de săptămâni. Găsirea unui înlocuitor de asemenea anvergură va fi practic imposibilă.
În timp ce Rusia a folosit piețe alternative pentru țițeiul său, mai ales în India, schimbarea vânzărilor de produse rafinate și – poate chiar mai mult – de gaze naturale va dura ani de zile și va avea costuri uriașe. Asta dacă este posibil să se creeze piețe pe măsură ce lumea se îndepărtează de combustibilii fosili.
Atunci când trupele Moscovei au invadat Ucraina pe 24 februarie, clienții săi europeni de energie s-au speriat. O piață care absorbea aproape 2,5 milioane de barili pe zi de țiței, încă 1 milion de barili de produse rafinate și 155 de miliarde de metri cubi pe an de gaze naturale a dispărut aproape complet.Fluxurile de petrol brut din Rusia către unele părți ale Europei au început să scadă imediat după ce trupele lui Putin au trecut granița.
Până la 5 decembrie, când a intrat în vigoare o interdicție a Uniunii Europene privind importurile maritime de țiței rusesc, singura piață rămasă a fost Bulgaria, care a obținut o scutire temporară. Fluxul de produse rafinate urmează aceeași traiectorie înaintea unor sancțiuni similare care vor intra în vigoare la 5 februarie.
De asemenea, Rusia a pierdut piața europeană pentru gazele sale naturale. O rețea uriașă de câmpuri și conducte, dezvoltată cu sute de miliarde de dolari de la primele livări în Austria, în 1968, a fost aruncată la gunoi.
În 2017, s-a estimat că s-au investit deja 100 de miliarde de dolari în dezvoltarea rezervelor de gaze din peninsula rusă Yamal, cea mai mare parte a acestora fiind legată de Europa prin conducte, inclusiv cele care trec pe sub Marea Baltică și care leagă Rusia de Germania. Această cifră urma să se dubleze până în 2025. O mare parte din investiție pare acum redundantă.
În timp ce Rusia ar putea salva un fel de relație energetică cu Europa după încheierea războiului, ceea ce inevitabil se va întâmpla, este puțin probabil ca țările UE să își permită sau să aibă nevoie să fie la fel de dependente de gazul rusesc ca acum un an.
Companiile petroliere rusești au reușit să deturneze livrările de țiței evitate de cumpărătorii tradiționali europeni, datorită în mare parte setei rafinăriilor indiene de materii prime ieftine. Dar deturnarea a fost în pierdere: 35 de dolari pe baril, echivalentul unei reduceri de preț cu 40%.
Vor exista unele țări dispuse să cumpere motorină rusească ieftină în timp ce își exportă propriul combustibil produs local înapoi în Europa, dar acestea vor avea nevoie de reduceri suficient de mari pentru ca acest comerț să fie profitabil – un alt cost care va fi suportat de Kremlin și de companiile sale petroliere.
Costurile gazoductului Power of Siberia au fost evaluate de Gazprom la 55 de miliarde de dolari. Conducta este la 1500 de kilometri de câmpul Yamal care aproviziona Europa. Unii analiști susțin că această investiție nu va aduce niciodată profitul scontat.
“Operațiunea specială” a lui Putin în Ucraina a costat Rusia piața energetică europeană. Nu va fi ușor de înlocuit. Oricare ar fi apropierea la care Moscova și Europa ar putea ajunge în cele din urmă, rușii vor număra costul războiului pentru generațiile următoare.