10 trilioane de euro, averea familiilor italiene!

Averea familiei italiene – active nelichide, în principal proprietăți și instrumente financiare, deținute de gospodăriile din toate clasele – a fost mult timp un pilon al forței economice în națiunea puternic îndatorată.

Este din nou în atenție, deoarece războiul din Ucraina, șocurile prețurilor la energie și inflația slăbesc perspectivele Italiei.

La 10 trilioane de euro, o astfel de avere este una dintre cele mai mari stocuri din lume: de 8,7 ori mai mare decât venitul disponibil al țării (care ar fi în mare parte numerar), potrivit Băncii Italiei.

Familiile italiene prezidează adevărate mine de aur, notează Bloomberg. În plus, în ciuda pandemiei, valoarea netă a gospodăriilor este cu aproximativ 5% mai mare decât în ​​urmă cu un deceniu.

Dar bunăstarea nu oferă un panaceu pentru slăbiciunile structurale. Două decenii de stagnare au însemnat că punctele forte ale Italiei nu mai sunt ceea ce erau înainte. În acest moment, costurile de împrumut ale țării sunt în creștere.

Căutând să liniștească temerile financiare, politicienii de la dreapta la stânga din Italia sugerează că averea familiei în sine anulează pericolul îndatorării naționale. Nu este tocmai corect. Cu toate acestea, ar putea exista modalități de a pune o parte din acest capital înapoi să lucreze în economie.

Un fel de impozit pe avere ar fi mai evidentă metodă, datorită ratei ridicate de evaziune fiscală.  „Ceea ce au economisit italienii din impozitele neplătite a fost investit în cumpărarea de case”, spune Luigi Guiso, profesor de finanțe și asigurări pentru gospodării la Institutul Einaudi de Economie și Finanțe.

Un impozit de, să zicem, 1% pe valoarea locuințelor și a depozitelor bancare ar putea fi un recurs în cazul în care statul are nevoie urgentă de mai mulți bani. Iar actualul guvern se află în poziția ideală pentru a începe pașii mărunți către un impozit pe avere: este condus de un economist tehnocrat – Mario Draghi – care nu dorește să fie reales.

Dar există obstacole. În primul rând, a pune un preț pe active pentru a le impozita este dificil. Proprietatea în Italia, care este adesea deținută într-o familie de-a lungul generațiilor, este notoriu dificil de evaluat. Chiar și Draghi s-a luptat cu opoziția din cadrul guvernului său de coaliție pentru o reformă a cărții funciare care ar fi făcut mai ușor să pună în valoare imobilele italiene.

Politicienii știu că, dacă o evaluare clară a activelor italiene devine lege, este un pas mic către intrarea în vigoare a unei taxe pe avere – iar sondajele arată că alegătorii urăsc universal ideea.