Am jucat, in 90 de ani de existenta a echipei nationale, de patru ori cu Argentina. Miercuri, 10 august, va fi pentru a cincea oara. Niciodata, pana la acest meci de pe National Arena, tricolorii n-au disputat meciul acasa.
Acum cateva zile am filmat pentru TVR cateva promo-uri pe stadionul-vedeta, alaturi de Gabi Balint, unul dintre cei patru fotbalisti romani care au reusit sa inscrie in poarta Argentinei. Apropo de povestea acestor partide. Prima a fost in 22 aprilie 1974, la Buenos Aires, pe stadionul Velez Starsfield. Baietii lui Valentin Stanescu au condus pana in minutul 57, prin golul marcat in prima repriza de utistul Attila Kun, dar viitorii campioni mondiali Houseman si Kempes au intors rezultatul.
Gabi Balint isi amintea bine meciul, mai ales ca-l stia din povestile fostului sau coechipier, Stefan Sames, titular atunci intr-o echipa cu Iorgulescu, de la UTA, in poarta, cu Anghelinei de la Brasov, Antonescu de la Farul, cu dinamovistii Cornel Dinu, Mircea Lucescu si Dudu Georgescu, cu stelistii Cristache si Iordanescu, Beldeanu de la Resita, Marcu de la Craiova si Brasovschi (UTA). Opt ani mai tarziu, Balint a fost pe banca in al doilea amical cu argentinienii, disputat la Rosario. Suntem in 12 mai 1982, Argentina e campioana lumii en-titre si se pregateste pentru Mondialul din Spania.
Romania a ratat calificarea si e antrenata de cateva luni de Mircea Lucescu. Are 36 de ani si si-a facut un lot tanar pentru un turneu sud-american care mai avea in program si meciurile cu Peru si Chile. Balint povesteste: „Nea Mircea m-a incalzit o ora. Toata pauza si repriza a doua. Mi-a zis ca intru in locul lui Gabor. Romica era insa Balonul de Aur, cel mai bun junior din lume in 1981. Cu Maradona in teren, ne-au batut, gol Ramon Diaz. Eu am continuat sa ma incalzesc si meciul urmator, cu Peru, la Lima. Atunci l-a scos pe Romica, l-a bagat pe Augustin si mi-a facut semn sa continui incalzirea, ca il voi inlocui chiar pe… Augustin. L-a scos dupa 25 de minute, intr-adevar, pe Augustin, dar mi-a cerut tricoul si l-a bagat tot pe Gabor! In meciul cu Chile, pe care chiar l-am castigat cu 3-2, am intrat insa, la pauza, in locul lui Klein.
Al treilea episod e unul oficial. „Cupa Mondiala 1990, San Paolo din Napoli, de data aceasta cu adevarat acasa la Maradona, zice Balint. Egalul ne califica mai departe din grupa. Egalez, cu freza, noroc ca aveam pleata, ne conduceau ei, corner Maradona, cap Monzon.” Balint povesteste zambind ca golul a fost usor de marcat, mai greu a fost de ratat la fazele pe care Hagi i le-a construit, ca la Steaua, punandu-i mingea pe tava. La ultima partida, tot la Mondiale, in ’94, la Pasadena, Gabi a fost pe banca, dar n-a mai asteptat schimbarea, ca-n ’82. „Aveam tricoul lui Gabor la mine”, glumeste Gaboaja, „dar nu mai era cazul, eram secundul lui Iordanescu. A fost prima si singura data cand i-am batut, 3-2, cu dubla lui Ilie Dumitrescu si cu golul lui Hagi, marcat cu dreptul. Pentru ei au dat Balbo si Batistuta…” Balint zambeste iar. „Acum, pe 10 august, voi fi doar spectator”. Isi declara admiratia pentru stadion. Plecam. Ne face cu ochiul si zice „Oare Romica o mai avea vreun tricou de titular la el?”.
