La 44 de ani de la momentul magic de la Montreal, cotidianul britanic „The Telegraph” realizează un interviu în exclusivitate cu Nadia Comaneci, intitulat: „Întotdeauna am vrut să creez ceva nebun, pe care nimeni nu-l mai făcuse până atunci.”
„Gimnasta olimpică, pentru multe generaţii, va rămâne definitiv marcată de prestaţiile imaculate ale Nadiei Comăneci. Să obţii un 10 la „paralele” a fost o fază inegalabilă, dar să o mai faci de șase ori? Este un moment care va rămâne în memoria timpului”, scrie Oliver Brown, editorul şef al secţiei Sport a cotidianului britanic The Telegraph.
Nadia Comăneci povesteşte în interviu realizat prin telefon despre cât e de mândră că micul său oraş, Oneşti, a decretat ziua de 18 iulie ca sărbătoare publică. „De acum înainte, chiar și când nu voi mai fi, în această zi se va spune povestea unei fetițe care s-a aruncat cu capul în jos și care, după câțiva ani, a devenit cea mai bună sportivă din lume. Este o onoare uriașă pentru mine.”
Nadia Comăneci a obținut primul 10 din gimnastică
Comăneci se mândreşte că a avut performanţe internaţionale şi înainte de vârsta de 14 ani. Spectatorii au avut o ripostă incredibilă după evoluţia de la paralelele inegale şi notată cu 10 de către juriu. Tabela electronică a afişat 1.0, în loc de 10.0. „Când am aterizat, am crezut că un 9,9 ar fi potrivit”, își amintește ea. „Mă gândeam deja, preţ de o secundă, la următorul meu aparat. Am auzit zgomotul, am văzut un „1” fulgerând, așa că m-am uitat la coechipiera mea și am ridicat din umeri: „Ce se întâmplă?” Ea a zâmbit, „Cred că e 10”.
Nadia a povestit cât de copleşită a fost când la întoarcere pe Aeroportul din Bucureşti a aşteptat-o, în plin regim comunist, peste 10.000 de fani. S-a reîntors în avion şocată. Fosta gimnastă mărturiseşte că pentru a rămâne pe poziţiile cele mai înalte trebuie să munceşti şi mai mult, chiar dacă nota 11 nu există.
Nadia şi furăciunea de la Moscova
Participare delegaţiei României din 1980, la Jocurile Olimpice de la Moscova, primele dintr-o ţară comunistă, nu a fost percepută ca o dimensiune politică de către zeița de la Montreal. După evoluţia pe mai multe aparate Comăneci a pierdut titlul olimpic în fața rivalei ei sovietice, Yelena Davydova, provocând protestele antrenorului ei, Bela Karolyi, legate de deciziile juriului.
Nouă ani mai târziu, cu doar câteva săptămâni înainte de revoluția care l-a dat jos pe Nicolae Ceauşescu, ea a fugit de România, după un drum de noapte de șase ore pe râuri înghețate. „Am avut sentimentul că pot face mai mult”, explică ea. „În plus, era vorba despre libertatea de care toată lumea avea nevoie la vremea respectivă, fără să știe cât de repede se vor schimba lucrurile în România”.
Viața ei este mai liniștită acum. Conduce împreună cu soţul ei,Burt Conner, o şcoală de gimnastică în Oklahoma. Are speranțe că şi fiul ei, Dylan, va deveni un gimnast olimpic.