Jocul dintre spanioli si frantuji, disputat pentru un loc in careul semifinalei Euro 2012, a umplut tribunele elegantei arene din Donetk. N-a lipsit de-acolo proprietarul, Ahmetov, un miliardar rus care baga bani in fotbal precum morarul sacii de graunte in cosul hulpav al morii.
Aflam ca distinsul finantator plateste fiscului peste opt milioane de euro pentru achitarea impozitelor puse pe salariile jucatorilor! Dar sa vedem ce s-a petrecut in partida cu pricina. Pai, Iniesta si ai sai au luat-o inca de la inceput cu pasa barceloneza, adoptata de antrenorul Bosque, plimbandu-i pe elevii lui Laurent Blanc, de, sarmanii, matahaiau pe teren de credeai ca sufera de vertij! La un moment dat, in prima repriza, spaniolii aveau o posesie a balonului de aproape 70 la suta. Si, in minutul 18, dintr-o zvacnire, Xabi Alonso a plesnit mingea de plasa portarului francez Lloris. Cocosii galici, in loc sa zboare, au ramas de lemn Tanase! Ribery a incercat de cateva ori sa alerge ca o caprioara, dar s-a impiedicat ca gaina alergata de cocos. Colegul sau, Benzema, in afara de mingea facuta cadou spectatorilor aflati la ultimul etaj al peluzei, cu ocazia unei lovituri libere, n-a jucat nici cat un component din echipa chelnerilor de la hotelul Intercontinental. Dupa pauza, Bosque se pare ca le-a confiscat baietilor sai terebentina, asa ca acestia au jucat, cum se spune, economic. Cocoseii, profitand de relantiul peninsularilor, au mai dat drumul la cantat, dar din opinteala lor n-a iesit decat un fel de cotcodaceala. Cu putin timp inainte de a-si da duhul partida, Pedro a fost trantit in careu de frantuzul Reveillere, un motiv de bucurie pentru Xabi Alonso, care a transformat lovitura, modificand tabela de marcaj: 2-0. Despre copiii Parisului putem spune ca din zbaterea lor n-a iesit decat o ciorba de cocosel! In cea de-a patra partida a sferturilor de finala, au dat piept englezii cu italienii. Un meci nebun, in care jucatorii n-au facut economie de energie, daruindu-se din tot sufletul pe teren. Cei mai insistenti, mai organizati si mai vioi s-au dovedit insa elevii lui Prandelli. Ei si-au creat o droaie de ocazii la poarta lui Hart, dar n-au izbutit sa atinga plasa cu mingea in cele 120 de minute de joc. Cum, in acest timp, nici englezii n-au reusit sa-l umileasca pe portarul Buffon, iar jocul trebuia sa se incheie cumva, s-a purces la loviturile de la 11 metri, chestie care sta uneori sub sabia hazardului, dar asa-i regulamentul. Si astfel, dupa miezul noptii, cu ochii carpiti de somn, am privit cum fotbalistii s-au separat in doua palcuri peste care batea crivatul emotiei. Pana la urma au invins italienii cu scorul de 4-2, si la aceasta victorie meritul deosebit il are capitanul Buffon, care a aparat un penalty tras destul de bine de un adversar. E drept ca incheierea confruntarii prin lovituri de la punctul cu var este o loterie, dar de data asta italienii au meritat sa castige, fiindca in cele 120 de minute de joc au fost mai buni decat britanicii. Isprava asta ii duce pe alde Pirlo (ce jucator exceptional!) la Varsovia, unde ii asteapta cu tunurile pregatite germanii!
