La intalnirea dintre echipa noastra nationala si cea a belgienilor, aranjata cu sufletul la gura sa se joace la Liege, Piturca a inceput jocul cu cativa racani, incercand astfel sa descopere si alte formule din care sa poata lipsi Mutu, Chivu, Marica si inca vreo doi ca ei.
Experimentul n-a prea dat rezultate in prima repriza, cand urmasii „dracilor rosii” s-au comportat diavoleste, aruncandu-i degraba lui Tatarusanu in net doi bolovani grei cat zburdalnicul asteroid ce a trecut mai zilele trecute ca glontul pe la urechea Pamantului, plimbarea pietroiului stelar creand o adevarata panica mondiala, generata mai cu seama de dragutele de televiziuni si de cohortele de prezicatori aparute peste noapte. Dar sa lasam in grija bunului Dumnezeu asteroizii si numerologii cu prezicerile lor apocaliptice si sa ne aruncam ochiul pe batatura fotbalului nostru, care de o vreme este de-a dreptul anchilozat. Este adevarat ca ducem o lipsa acuta de valori, este adevarat ca vreo cativa fotbalisti mai rasariti isi fac veleatul prin strainataturi, ca arbitrii sunt niste incompetenti (asta se vede din aproape toate arbitrajele, care releva lipsa de personalitate si mai ales neadaptarea deciziilor la fazele dubioase), dar aceste adevaruri nu ne asigura linistea. Din pacate, nu prea avem de ce ne bucura nici daca privim la generatia care vine sa preia tricourile titularilor de acum. Spun asta fiindca nici echipa de tineret nu reuseste sa sparga plafonul mediocritatii; e destul sa ma refer la jocul de zilele trecute cu echipa similara a Frantei, pierdut cu 3-0. Si atunci ne intrebam, precum Somarlie prins la furat, ce ne facem, varule? „Curaj si ochii la usa!”, i-ar fi raspuns tovarasul lui de bagat racul dupa portofele. Asa va face probabil si Victor Piturca. Nu-i ramane decat sa dea dovada de curaj. Cautarile lui prin formatiile de club din tara i-au adus cateva satisfactii, care poate vor naste roade. Cei cativa tineri convocati si incercati nu s-au prezentat deloc rau. Sigur ca la acestia se observa lipsa de experienta in jocurile contra fotbalistilor rasati, sigur ca mai gresesc pe ici pe colo, dar… speranta ne mobilizeaza. Spuneam la inceput ca in meciul cu belgienii in prima repriza am cam festelit-o, dar dupa pauza lucrurile s-au schimbat vizibil. Echipa noastra, ce-i drept cu cateva schimbari logice, a impus legea, dominand si creandu-si ocazii de gol. De altfel, golul marcat de Daniel Niculae a fost fructul unei combinatii spectaculoase, din care nu a lipsit „bombita” Torje.
Pacat ca ratangiul de serviciu (a fost desemnat sa execute eventualele lovituri de pedeapsa), capitanul Rat, a trimis peticita in bratele portarului belgian, care, sarmanul, a tremurat degeaba in fata balonului asezat pe pata de var. Ei, de unde sa banuiasca el, Gillet, ca fotbalistul nostru va lovi mingea precum porcul dovleacul?! Si-asa, in loc de 2-2, am pierdut cu 2-1!
Dan Claudiu Tanasescu