Cu multi ani in urma, atunci cand a pornit in impovaratoarea calatorie literara, Fanus Neagu a uimit intreaga suflare a cititorilor printr-un debut fulminant cu o povestire induiosatoare, incarcata de metafore, calda, scrisa cu o precizie aproape matematica, publicata sub titlul „Ningea in Baragan”.
Nascut in campia bantuita de dropii si de legende halucinante, peste care furtunile venite din senin ca sa alunge vipiile bateau cu bob de gheata iarba inalta si fruntea florilor salbatice, copilul cu zulufi aurii si-a tras seva scrisului sau rascolitor din pamanturile acelea peste care intamplari ciudate si istorii pline de adevar asteptau sa fie povestite. Acolo a vazut el prima oara curcubeul si lacul argintat in noptile cu luna, acolo a primit botezul viscolului si a prins primul fluture ivit la inceput de primavara, intr-o joaca a cunoasterii. Tot acolo, in noptile in care sanzienele zburdau prin vazduhul plouat cu pulbere de stele, in mintea si sufletul lui Fanus incepea eflorescenta unui talent rar intalnit, a unor trairi ce-i vor subjuga intreaga lui viata condusa prin inelele de argint din care a zidit povestiri ce au cotropit iremediabil inimile iubitorilor de literatura. Fara tagada, Fanus Neagu a fost regele metaforei, inventatorul unor fraze rascolitoare, povestitorul fascinant si nu mai putin scormonitorul dupa cuvinte care, nescoase din uitare, puteau sa dispara din frumoasa noastra limba romaneasca. Prietenos, oricand pus pe sotii, generos cu cei pe care-i cunostea, Fanus va fi iubit pentru tot ce a facut in viata lui in care s-au ingemanat geniul, modestia si bunatatea sufleteasca.
Ieri dimineata, la primul cantat al cocosilor, ireversibilitatea unui mesaj venit pe telefonul mobil mi-a tulburat toata fiinta: „Tatal meu, Fanus Neagu, s-a stins azi dimineata, la ora 3. Anita”. Langa Anita, fata lui, si langa Stela, sotia lui, vom fi multi care vom plange disparitia acestui mare scriitor si prieten, dar si acolo, in nesfarsitul Baragan, unde s-a nascut si a facut primii pasi copilul cu zulufi aurii, vor plange lacul si campia in care se ascund sfioase dropiile.
Opera sa ni-l va tine insa treaz in memoria noastra, a tuturor.