E duminica dimineata, e toamna, sunt cu varu’ Marian, junior la Rapid, la grupa profesorului Costea, „in statie, la 149”. Mergem pe Republicii si ne grabim, ca din Otopeni facem o ora, iar de la „unspe” Rapid are meci de promovare cu Sibiul, daca mai am memorie.
Suntem in ’82 cand se intampla povestea, iar stadionul tuna de departe. Cum urcam treptele spre tribuna intai, vedem ca-i arhiplin si danseaza… O toba, al carei sunet avea sa-mi ramana intiparit pe viata in minte, un soi de ritm afro–latino–american, domina arena si galeria, superba, vreo 10.000 de oameni, danseaza frenetic, aruncand ritmic un singur refren: „Hai Rapid!” Aplauzele cresc, in scara, ametitor si cad brusc apoi, ca o lovitura de destin peste toata lumea: hai Rapid! As da orice sa aflu azi, macar azi, dupa 30 de ani, cine batea in toba aia! Pe teren, Bimbo, cobra din Giulesti, zis si Paraschiv, Nae Manea, zis Mutu, Manu, Damaschin si mai ales Ion Ion, zis Ozonel, fac spectacol. Ion Ion e creierul, „The Brain”. De la el pleaca fiecare ordin de atac, tot el da semnalul retragerii, daca e cazul. E sufletul echipei si, dupa o cascada de fente, Giulestina irumpe: „O-zo-nel! O-zo-nel!”. Raman, peste ani, cu faza pe retina si cu rafalele de tobe intr-o amintire sonora forever. Si cu Ion Ion pravalindu-se peste adversari. De ce era insa doar un diminutiv, un alint, un Ozonel? Cine fusese originalul?
Se numea Titus Ozon si jucase intre ’58 si ’64 pentru Rapid. I se spunea Nasosul si nea Vanea Chirila mi-a spus odata ca a fost cel mai mare dribleur al Romaniei, singurul talent de clasa europeana fara vreun trofeu. „Era oborean, zicea nea Vanea, junioratul la Unirea Tricolor, apoi a jucat pentru Dinamo, Progresul si Rapid. Dar n-a avut noroc… Stii ca a pierdut patru finale de Cupa cu trei echipe diferite? Iar pe-a cincea, ca antrenor, n-a mai prins-o, ca avea o echipa mai batrana cu doua luni si o zi decat adversara?!” Sunt in Studioul 12, in TVR si incerc, cu o caseta din arhiva, sa limpezesc amintirea povestii lui nea Vanea. Pe coperta filmului scrie, cu carioca, „Titus Ozon – reportaj”, iar pelicula il arata la costum, intervievat, in mai 1966, pe tema Cupei Mondiale din Anglia, care se pregatea sa inceapa. Are 39 de ani. Surade. Pare un timid. Cu un an inainte, ca antrenor al Progresului, face 2-2 in semifinalele Cupei Romaniei cu „U” Cluj si, cum regulamentul nu prevede executarea de penalty-uri in caz de egalitate, dupa prelungiri, ci castig de cauza echipei mai tinere, ardelenii merg in finala, pe care o si castiga, unic trofeu in palmares, 2-1 cu Dinamo Pitesti. Ozon ar fi ajuns in ultimul act cu baietii sai daca Mandru, portarul, n-ar fi invocat o frica de meci. Ozon a apelat atunci la Cosma, rezerva, dar care era mai „batran” cu doi ani… Ar fi fost a cincea finala… Patru insa chiar l-au avut in program, ca jucator. Destinul insa a invartit intotdeauna altfel norocul. In 1954, Metalul Resita, locul 7 in „B”, invinge cu 2-0 pe Dinamo in finala. Ozon, Bacut II, Suru, Nicusor si Calinoiu, cu totii internationali, nu inteleg: ce a fost asta? Patru ani mai tarziu, Ozon e la Progresul. Finala e cu Stiinta Timisoara, echipa pe care, cu 10 zile inainte, bancarii o inving in campionat cu 7-0! In finala insa Ozon, Mandru, Oaida pierd cu 0-1. In ultimul minut, Ozon tinteste bara! Cand Progresul ia totusi Cupa, in 1960, Ozon e deja la Rapid si in 1961 e iar in finala, tot cu o echipa de B, Ariesul Turda! Nae Georgescu deschide scorul pentru giulesteni, invingandu-l pe Suciu, viitorul portar al nationalei, dar Greavu, Motroc, Macri, Koszka si Ozon pierd meciul: 1-2. In doar doua minute, Balutiu, lacatus la fabrica de sticla din Turda, intoarce tabela! Peste inca un sezon, in 1962, la 35 de ani, Ozon e la a patra finala. Steaua – Rapid 5-1! Ozon egaleaza la 1, dupa golul lui Mateianu, dar apoi Voinea, Raksi si Constantin fac scor. Ozon plangea alaturi de Dungu, Nasturescu, Codreanu ori Puiu Ionescu. Si inca un lucru: ultimele 5 meciuri intre Steaua si Rapid, patru in campionat si unul in Cupa, fusesera castigate de giulesteni. Un om norocos…
P.S. Ozon a jucat 22 de meciuri sub tricolor. Ultimul? 0-6 cu Spania, in 1962, pe Santiago Bernabeu!
