Campionatul Mondial de handbal feminin din Brazilia se disputa intr-un anonimat total, meciurile Romaniei fiind urmarite, in medie, de 20 de spectatori.
Turneul din Brazilia este al treilea gazduit de o tara din afara Europei, dupa Coreea de Sud (1990) si China (2009), dar primul care se confrunta cu reale probleme de audienta. Din start, organizatorii au anticipat lipsa de interes si au programat majoritatea meciurilor la ore accesibile europenilor. Salile sunt, insa, mai mereu goale, recordul de asistenta inregistrandu-se la Brazilia – Cuba, meciul de deschidere, cand in „Ginásio do Ibirapuera” din Sao Paulo au fost prezenti 200 de spectatori.
Elevele lui Radu Voina au avut o medie de 20 de spectatori la primele doua partide (cu Tunisia si Cuba), foarte probabil cei aflati in tribune fiind cei care alcatuiau delegatiile celor doua echipe. Asta in conditiile in care pretul unui bilet este de 10 reali (3,5 euro), peste care, insa, trebuie sa mai platesti 45 reali (15 euro) pentru locul de parcare din fata salii. Fiecare delegatie se plange de conditiile oferite, comparand Brazilia cu o adevarata jungla. Nici presa locala nu se omoara cu Mondialul, stirile despre turneu lipsind cu desavarsire din paginile ziarelor de sport.
