Fara indoiala, Mircea Lucescu este un mare antrenor, dar este si un mare diplomat. Sau un strateg diplomat. Priviti cum a ramas el invingator, dupa ce a fost infrant de nationala Ucrainei.
In Turcia, Lucescu este intotdeauna bine primit. Asa ca noua sa numire ca selectioner al echipei nationale de fotbal a Turciei a fost un eveniment deosebit, relatat la superlativ de presa locala. In plus, nea Mircea a fost primit si de durul Erdogan, ca un personaj foarte important, parte a strategiei de consolidare a imaginii Turciei in lume.
Primul joc, prima infrangere. Oare?
In primul joc al selectionatei turce, echipa alcatuita de Lucescu este invinsa de Ucraina. Adica de tara unde nea Mircea a antrenat in ultima vreme. Nu intram in amanunte, sunt discutabile foarte multe dintre deciziile arbitrilor de la acest meci, lucru clamat, pe buna dreptate, si de Lucescu. Ati spune ca o infrangere ramane, totusi, o infrangere. Nu si pentru Mircea Lucescu. Acesta declara ca situatia sa nu este deloc roz, tinand seama de faptul ca in Turcia evolueaza, la cluburi, o groaza de jucatori straini, ceee ce face foarte grea alcatuirea unei selectionate nationale de inalt nivel. Declaratia contine o mare parte de adevar, deci a mers la inima turcilor. Mai mult, ea va genera o schimbare mare in fotbalul turcesc. Si cine gireaza aceasta schimbare? Insusi „sultanul” Erdogan…
In sport, un pic de patriotism nu strica
La auzul declaratiei lui Lucescu, Erdogan vine si ii da imediat dreptate. Ba chiar cere limitarea numarului de forbalisti straini, lucru ce se va impune printr-o noua lege. „Discut deja cu ministrul Sportului, trebuie vorbit si cu cluburile. Numarul prea mare de jucatori straini ne aduce dezavantaje. Echipa noastra nationala este o reflectie a campionatului. Se pot folosi jucatori straini, dar numarul sa fie limitat. Folosirea jucatorilor autohtoni va creste si competitia intre jucatorii turci, dar va aduce si un suflu nou in tribune”, a declarat, neclintit, Erdogan.
Lucescu, invingatorul permanent
Si uite asa putem concluziona fara sa gresim ca Mircea Lucescu poseda trei calitati ce nu-l vor lasa niciodata sa i se asocieze imaginea unui infrant. In primul rand, lucru incontestabil, nea Mircea stie sa faca o echipa, stie s-o creasca, stie s-o impuna. In al doilea rand, felul sau de a discuta, abilitatile lui de comunicare, dublate de o experienta uriasa, il fac un interlocutor mereu placut, de calitate, cu carisma. Nu in ultimul rand, ati vazut mai sus cum a transformat infrangerea din meciul cu Ucrain, intr-o victorie a fotbalului si fotbalistilor din Turcia. Cati dintre marii antrenori de azi ar fi capabili de o asemenea rasturnare de puncte de vedere? Nici lui Machiavelli nu i-ar fi reusit manevra mai bine!