Mirat de ce s-a intamplat pe terenurile de fotbal in etapa a 29-a din anemica noastra prima liga, m-am gandit ca nu mai are rost sa comentez jocurile acesteia, care, in afara unor rezultate aiurite, ne-a dat putinta sa-i vedem pe „cainii rosii” cum si-au ingropat cu propriile crampoane ciolanul sperantei in fundul gradinii din Groapa Teiului.
Studentii clujeni, care le-au facut pocinogul in ultimul minut de joc, au azvarlit de bucurie cu sepcile lor stacojii in vazduhul parazitat de injuraturile distinsilor fani dinamovisti si si-au mai adaugat un punct la zestrea nu prea laudabila. Asa ca am asteptat cu sufletul la gura intalnirea de sambata seara, din etapa a 30-a, a elevilor scoliti de macaronarul Bonetti, de data asta cu ceilalti clujeni, rasfatatii lui Paszkany din Gruia, care veneau la Bucuresti in faetonul de aur condus de fostul mare dinamovist, Ioan Andone. Vazusem ca in ultimul timp fotbalistii din Stefan cel Mare au jucat un fel de berbunc, si nu ce trebuie, dar, stiindu-le calitatile si bizuindu-ma pe priceperea antrenorului adus din „Cizma”, am sperat ca macar acum, spre spartul targului, vor rupe pisica in doua si vor alerga cat pentru zece meciuri pentru a castiga mult-doritele puncte care sa-i aseze in acelasi scranciob cu ceferistii de sub Feleac. Speranta mea s-a scofalcit cand i-am vazut cum joaca si cum nu pot tine piept atacurilor celor veniti de pe Somes, care au plimbat mingea atat cat a trebuit, lansand cateva desanturi surpriza, si care pana la urma le-au pus botnita dinamovistilor prin golul marcat de grecul Kapetanos.
Astfel, echipa aprovizionata cu GPL de Cristi Borcea ramane la cinci lungimi de barca distanta de CFR Cluj care a scapat de una dintre pretendentele la primul loc. Incep sa cred tot mai mult ca indepartarea lui Ciubotariu de la conducerea echipei a fost de-a surda, o ambitie neroada, de vreme ce si sub bagheta noului tehnician fotbalistii alearga precum niste caini ologiti, iar cand vad mingea incep sa schelalaie?! Dar ologiti au iesit din teren duminica seara si rapidistii, care, dupa ce le facusera pe cele o mie de gospodine, prezente in tribune imbracate in tricourile daruite de George Copos, sa creada ca batranul acar Pancu i-a salvat blazonul lui Razvan Lucescu, au incasat golul egalarii la spartul targului, lasandu-l cu gura cascata pana si pe arbitrul intalnirii. Pentru Sabau acest punct este destul de important, avand in vedere ca echipa din Targu Mures se lupta cu megiesele suspecte de maladia retrogradarii, insa pentru Razvan pierderea celor doua puncte este sora cu dezastrul, daca facem socoteala ca formatia cefereului din Cluj se tine la distanta de urmaritoare, printre ele aflandu-se si Rapiduletul! Din pacate, giulestenii, in pofida faptului ca alearga si creeaza faze periculoase la portile adversarilor, nu prea reusesc sa castige intalnirile. Vorba unui chibit: „Joaca bine, dar duc picioarele stramb!”.
