Scriam saptamana trecuta ca va pot spune un alt gen de poveste, dintr-o alta lume, dar ca am nevoie de timp, ca faptele sa se decanteze. In sapte zile, intr-adevar, si faptele si amintirile s-au limpezit. Hagi a refuzat echipa nationala si nu e aici locul sa comentam motivele pentru care a luat aceasta decizie.
Probabil ca, tot asa, lucrurile odata decantate vor oferi explicatia corecta a gestului care trebuie respectat. Asadar, un foarte mare medic, sa-i spunem dr. M.Z., specialist in acupunctura, ajunge, asa cum o face de multa vreme, si in acel an in China. Are o multime de prieteni acolo, medici ca si el, dar nu numai medici. La un moment dat, discutia ajunge si la sport, adica la fotbal, adica la Hagi. Doctorul e uimit de cat de bine il stiu prietenii sai de acolo pe Gica al nostru si, rugat fiind, promite sa aduca din tara, cand va reveni in China, poate niste reviste cu Hagi, niste ziare, ceva. Trece anul aproape si ne intalnim, evident, eu ca pacient. Azi o sedinta, maine o alta, o discutie, ne mai amintim povesti de altadata si asa cunosc ce i s-a intamplat doctorului la acea masa din China. Promit sa fac rost de filmele scoase pe piata de Gica si chiar ma tin de cuvant, asa ca, la urmatoarea vizita a lui in China, are asupra sa DVD-ul cu „Hagi – cluburile”, dar si pe cel cu „Hagi – echipa nationala”.
Trec iar cateva luni si ne revedem, la niste prieteni comuni. Cum ramanem intre patru ochi, doctorul M.Z., altfel un geniu in tot ce face si spune, imi marturiseste experienta vietii. Stiu ca a studiat cativa ani in Tibet, ma gandesc ca de-acolo trebuie sa vina povestea, un tinut fascinant, o tara fascinanta… Ei bine, nu! „Marius, ajung la hotel si il sun pe prietenul meu, sa-i spun ca m-am instalat si ca totul e in regula. Cum el era unul dintre admiratorii lui Hagi de la acea discutie, ii spun si de DVD-urile cu marele nostru roman si incheiem discutia, urmand sa ne vedem mai tarziu”, povesteste doctorul. Ce s-a intamplat in urmatoarele ore rezuma, cred, tot ce e Hagi pentru lume, o lume pe care a castigat-o de atatea ori, iata, pentru totdeauna… La usa medicului roman au sosit mai intai prietenii sai apropiati, carora le-a oferit cadou filmul cu Hagi. Apoi alti prieteni, si apoi altii, prieteni ai prietenilor, apoi cativa membri ai fan clubului Hagi din Beijing, apoi si mai multi si tot astfel, unde a mers in acele zile, unde s-a dus, oamenii i-au cerut filme cu Hagi („de unde?”), apoi cei din fan club au anuntat ca vor organiza vizionari la care, deja, se anuntasera multimi de chinezi in extaz…
