E noapte cand scriu istoria celui mai mare fotbalist al Universitatii Cluj, aceasta echipa aproape centenara. Aurel Guga, el e punctul plecarii nu doar pentru „U”, ci si pentru intreg fotbalul romanesc, macar din doua motive.
Primul mi l-a spus Ioan Chirila, prin ’94: „Vorbim de ce-a facut Hagi la Mondiale, superlativul absolut, dar cine mai stie ca acum saptezeci de ani am avut, in fapt, cel mai bun fotbalist roman al tuturor timpurilor, inclusiv ale celor care aveau sa vina? Il chema Guga, era un nume predestinat succesului, istoriei…”
Guga, un nume care canta. Capitan al echipei nationale, la primul meci din istorie al tricolorilor, la Belgrad, in 8 iunie 1922, Aurel Guga a inscris golul victoriei, in minutul 61, dupa ce Iugoslavia deschisese scorul prin Schiffer, dintr-un penalty, cu zece minute inainte de pauza. Era un meci de gala, contand pentru Cupa Regelui Alexandru, o cupa care marca prietenia romano-iugoslava, familiile regale ale celor doua tari fiind inrudite. Pana la reluare, Ronnay a egalat, in minutul 41, iar Guga, „marginas dreapta la U Cluj-Napoca”, dupa cum scria „Timpul” de-a doua zi, avea sa semneze prima victorie in primul meci al echipei nationale. Nea Vanea nu-l vazuse jucand vreodata, avea doar 11 ani cand Guga a murit, in 1936, in noiembrie, in urma unui accident auto. Dar il respecta pe Virgil Economu, un fost mare antrenor, nascut pe la 1896, si aflase de la el, sursa directa, totul despre inceputurile fotbalului romanesc. Sursa pe care avea sa o pomeneasca in multe dintre cartile sale. Guga juca extrema dreapta, ba chiar si back dreapta, adica fundas. In conditiile in care Chinezul Timisoara domina campionatul, de 6 ori prima, si dadea majoritatea tricolorilor, el era capitanul, el era liderul, el, cel de la „U”.
Doua intamplari in alb-negru cu Guga. Prima, in 1920, cand „U” Cluj joaca primul meci din istorie (Aurel a fost omul premierelor!), la Arad, cu Gloria. Guga, care era functionar la CFR, vazand ca echipa n-are bani sa onoreze invitatia aradenilor, ataseaza un vagon garniturii acceleratului care mergea acolo! Mai mult, dupa ce „U” castiga cu 3-0, tot Guga hotaraste ca intreaga echipa sa raspunda invitatiei pana la capat si clujenii stau in sprituri si fripturi o saptamana la Siria, in satul lui Slavici, la doi pasi de Arad! „Am vrut sa mai ramanem ca sa fiu mai aproape de ai mei”, avea sa se explice Guga acasa, la Cluj, invocand ca, de loc, era banatean. Dar „U” nu in Banat petrecuse!
Apoi, in 1923, „U” este invitata la Grenoble, in Franta, la un turneu si studentii ajung acolo, via Paris, cu trenul, mancand tot drumul paine si branza de burduf luate in traista de acasa. Trenul opreste si la Torino, unde antamasera un meci cu Juventus, dar Guga a ordonat rapid imbarcarea in vagoane, intrucat in oras se speriase de bandele fasciste ale lui Mussolini, care marsaluiau spre stadion! In fine, la Grenoble, cu patru ministri ai guvernului Frantei in tribuna, „U” invinge gazda cu 3-0, Guga marcand doua goluri. La intoarcere opresc iar la Torino, meciul se joaca de aceasta data, 0-0, iar „U” e primita cu fanfara si flori in gara din Cluj! Primul care coboara din tren: Guga. Prima declaratie: „Multumesc celor de aici, care ne iubesc! Pacat ca am plecat fara bani de acasa, ca tot drumul am fost pe hol, la fumat, patru baieti la o tigara!”
Aurel Guga sau varsta inocentei. Guga, cel care a fost primul.
