Cine si-ar fi imaginat ca, dupa o asemenea izbanda (cucerirea Cupei Romaniei – editia 2012-2013) si atingerea unui obiectiv aproape interzis (un loc de Europa League), patronul unui club de fotbal din Romania isi va anunta retragerea! In ce tara traim?! Cum sa te retragi cand asta e momentul tau? Cum sa pleci, asa, tam-nisam, fara sa pretinzi aplauze?!
In primavara lui 2006, in timp ce Steaua parcurgea acel mars triumfal spre semifinalele Cupei UEFA – o performanta uluitoare pentru fotbalul romanesc post decembrist – finantatorul Gigi Becali se visa deja presedintele tarii, iar aghiotantul sau, MM Stoica, seful viitorului cabinet de la Palatul Victoria. Dupa ce Iuliu Muresan a castigat 14.500 de campionate si 3.600 de trofee Cupa Romaniei, toate dubioase, fostul doctor al Securitatii Cluj, revopsit in presedinte al CFR Cluj, s-a autoproclamat „profesor in fotbal”. La fel si patronul sau, Arpad Paszkany, devenit, la randu-i, fin cunoscator al fenomenului. Iar exemplele pot continua. Prin natura umana, performantele – notabile sau mai putin notabile – schimba orizonturile celor sub care acestea s-au faptuit. Ei bine, fenomenul nu se aplica si in cazul lui Florian Walter, afaceristul care a contribuit substantial la pulsul echipei Dinamo (2007-2009), apoi a scos la liman doua grupari legendare al fotbalului nostru, „U”Cluj si Petrolul Ploiesti.
Sapte ani de investitii. In vise, visatori, dar mai ales certitudini
Dupa 7 ani petrecuti in „sportul rege”, timp in care si-a investit milioanele de euro in vise si visatori, dar si in certitudini, Walter s-a oprit. Motivul pentru care a ajuns la concluzia ca e cazul sa spuna „stop joc”, il stie doar el. E limpede, insa, ca ultimele evenimente din fotbal i-au activat hotararea de a parasi scena. De altfel, Walter a si motivat-o: „Nu mi-a placut imaginea cu George Copos si suporterii aceia care i-au dus o tava de coliva. Nu cred ca el a vrut sa faca rau si eu nu vreau sa ajung asa”). In urma lui Florian Walter, retras din fruntea clubului Petrolul Ploiesti, dupa castigarea Cupei Romaniei – primul trofeu pentru „gazari” dupa o seceta de 18 ani – raman recolte bogate. Pentru altii, nu si pentru el. A cheltuit vagoane cu bani, dar a plecat fara sa-si recupereze un cent. Asta, domnilor, se cheama ca a fost PATRON, nu finantator!
THIS IS IT!
Un patron care, dupa magica seara de 1 iunie 2013, cand Petrolul a trecut de CFR Cluj in finala Cupei Romaniei, n-a anuntat ca vrea sa ajunga premier, si cu atat mai putin n-a spus ca tinteste fotoliul de presedinte la Cotroceni. N-a inundat posturile tv, laudandu-se cu roadele proiectului sau implementat la Ploiesti. Florian Walter a stat in umbra. Apoi, a detonat bomba: „Asta-i tot! Ma retrag din fotbal!”
Ce ar fi meritat Walter si n-a pretins!
Dupa anunt, putini s-au grabit sa-i stranga mana, desi Florian Walter ar fi meritat. Ar fi meritat fie si un banal „multam”, pentru ca a preluat o echipa de traditie, Universitatea Cluj, esuata undeva in esalonul secund si in prag de desfiintare. O formatie pe care Walter (ala care statea pe banca, desi locul lui era in tribuna!) a reinventat-o in Liga 1, careia i-a redat stralucirea de odinioara si pe care a lasat-o cu o casa noua („Cluj Arena”), plus un milion de euro in conturi. Ar fi meritat un „multumesc”, pentru ca a renascut Petrolul Ploiesti. Cu el la carma (Walter, ala care intra in vestiar si certa jucatorii!), formatia de pe „Ilie Oana” a prins podiumul Ligii 1 in acest sezon, si a intrat in posesia unui trofeu pe care „lupii galbeni” nu-l mai vazusera de pe vremea lui Ion Marin, Tavi Grigore, Rachita, Balaceanu, Leahu, Abaluta sau Zafiris. Ar fi meritat un „bogdaproste”, pentru ca a carat peste tot dupa el („Walter pariaza pe «cai morti»!”) talente neintelese, precum Adrian Cristea sau chiar Gicu Grozav. „Dupa ce inchei contractul de sponsorizare cu Petrolul, nu voi mai investi la nicio echipa”, anunta, zilele trecute, primul investitor din fotbalul romanesc care renunta fara sa pretinda nimic. Nici strangeri de mana, nici multumiri. Nici macar aplauze!
