Doliu în sportul românesc! A murit o legendă a scrimei

Fosta mare sportivă Ileana Gyulai Ienei, soţia fostului antrenor Emeric Ienei, a încetat din viaţă, miercuri, la vârsta de 75 de ani, informează Steaua TV, postul de televiziune al echipei de fotbal CSA Steaua.

Ileana Gyulai Ienei a adus glorie pentru scrima din România, participând la Jocurile Olimpice de 1964, 1968, 1972 şi 1976. La două ediţii, la Mexic (1968) şi la Munchen (1972), ea a luat bronzul olimpic alături de echipa României. În rest, în palmaresul ei figurează şapte medalii mondiale dintre care una de aur, în 1969, la Havana.

Născută la Cluj, Ileana Gyulai a început scrima la Satu Mare, la arma floretă, cu tehnicianul Alexandru Csipler, şi s-a perfecţionat sub îndrumarea antrenorului Andrei Vâlcea, la Steaua Bucureşti. În 1965 a cucerit primul titlu naţional, la junioare, iar în 1966, 1967 si 1973 a îmbrăcat tricoul de campioană naţională la senioare. La echipe, a cucerit 15 titluri naţionale, unul cu echipa Unio, iar pe celelalte cu Steaua, potrivit Hotnews.

Este dublu laureată cu bronz la Jocurile Olimpice

Pe plan internaţional a debutat la Campionatele Mondiale de tineret de la Budapesta, în 1964, unde a cucerit medalia de argint, la individual, performanţă pe care a reeditat-o la Rotterdam, anul următor. În palmaresul său, în competiţiile individuale de anvergură, sunt nu mai puţin de 11 medalii de aur, 14 de argint şi şapte de bronz.

Cele mai importante trofee dobândite la echipe au fost medaliile olimpice de bronz obţinute la Mexico City, în 1968 şi la Munchen, în 1972 şi Cupa Campionilor Europeni care a intrat în posesia clubului Steaua, după ce echipa feminină de floretă, din care Ileana Gyulai a făcut parte, s-a clasat pe primul loc la trei ediţii consecutive.

În 1969, în Cuba, a devenit campioană mondială cu echipa de floretă a României şi a cucerit medalia de argint la individual. Tot la CM, la individual, a mai cucerit două medalii de argint – la Paris, în 1965 şi la Ankara, în 1970 şi cinci de bronz, în 1967, 1973, 1974, 1977 şi 1978. După retragerea din activitatea competiţională, a lucrat ca antrenoare o scurtă perioadă de timp.