Dobay

Stefan Dobay, intr-o incursiune personala

Stiam de mult povestea. Am mai spus ce carti mi-a cumparat in copilarie tata, incepand cu „Perla Neagra” a lui Alain Fontan. O data i-am cumparat si eu, o data sau de mai multe ori, nu mai stiu, dar am ramas doar cu una intre timp.

Stefan Dobay, intr-o incursiune personala

E vorba de biografia lui Dobay, „Sut… goool!”, un volum pe care il stiam pe de rost si cred ca foarte putin imi trebuie sa-l deschid ca sa mi-l amintesc fraza cu fraza. Am crescut cu acea carte si cu povestea magnifica a Ripensiei lui Dobay. Il chema de fapt Istvan, era ungur, ca si Petschowski. La primul titlu al Ripensiei, in 1933, marcase 16 goluri in 14 meciuri! Fusese selectionat si pentru Mondialul din Uruguay 1930, dar Octav Luchide, seful fotbalului romanesc, considerase ca-i prea tanar si nu-l urcase pe „Conte Verde”. Trasese insa mai tare pentru Ripensia lui, zece ani incheiati. 130 de goluri in 160 de meciuri, iar la nationala marcase 20 in 41 de jocuri. In 1933 se nascuse taica-meu si mereu am stiut ca, atunci, Ripensia era campioana. Invatasem pe de rost tot ce povestea Dobay. Despre plonjoanele portarilor Zombory si Pavlovici, de „fachirul Kotormany”, de extrema cat un fulg, Bindea, de Bürger, de Deheleanu, de Nicolae Kovacs, de „varful” Ciolac, de Schwartz si Beke. Dar mai ales de povestea cu maimuta. Se pomenea in epoca de sutul lui Dobay, care traznea de acolo, de pe extrema stanga. Si care ar fi omorat o maimuta, pusa intre buturi sa apere, miza a unui pariu excentric. In realitate episodul n-a existat, dar Dobay a dus cu el, toata viata, legenda. Ceea ce s-a petrecut, insa, a fost un gol marcat contra echipei Juventus Bucuresti, cand mingea, izbita crunt, a rupt plasa portii. In ’34, la Mondialul din Italia, a deschis scorul la Trieste, in celebra partida cu Cehoslovacia. Un colos, pe nume Planicka, era in poarta cehilor. Dupa 10 minute, insa, Dobay il doborase. Se zice ca Planicka era cel mai bun portar din lume. La Mondialul urmator, in ’38, Dobay avea sa marcheze in ambele meciuri cu Cuba, 3-3 si 1-2, la rejucare. In fine, in 12 iunie 1939, cu trei luni inaintea inceperii razboiului, pe ANEF, cu 40.000 de oameni in tribune, campioana lumii, Italia invinge cu 1-0 Romania. Iata formatiile, mai emotionante decat orice poveste. A marcat Colanssi (’23), dar Bodola a avut o bara. Vintila a fost cel mai bun de pe teren. La 29 de ani, pentru Dobay avea sa fie ultimul joc sub tricolor, se adunau norii negri, vorba lui… Campion cu CCA, in ’56, ca antrenor, Dobay a dus cu el toata grandoarea Timisoarei, inchisa intr-o epoca si intr-o carte. Cartea o mai am. Ca si informatia ca Dobay avea o gropita in barbie.

Se zice ca toti avem, mai mult sau mai putin vizibila, o astfel de gropita. Si ca un inger, in clipa chiar a venirii pe lume a unui copil, apare si ii pune un deget pe gura. Cica asa i-ar interzice sa dezvaluie secretele pe care le cunoaste deja in acel moment. Gropita e urma lasata de degetul ingerului. Dobay n-a facut sa povesteasca insa decat ce s-a intamplat dupa ce ingerul si-a luat mana.

author avatar
Marius Mitran
3.260 afisari

8 COMENTARII

  1. Si altii au scris. De aceea cineva ti-a zis sa citesti. Si parca miercuri nationala joaca cu … Citeste ceva mai concret si siropos <>

    • sa-ti pui ochelarii de bunicut si mai afal ce au scris alti confrati de ai tai despre Dobai si la concret depre nationala <<Despre prima ediţie a Campionatului Mondial de fotbal, disputată în 1930 în Uruguay, s-a scris şi se va scrie cu melancolie. Destul de puţinele informaţii concrete au dat naştere, peste ani, unor poveşti mai mult sau mai puţin adevărate. Poate şi de aceea farmecul lor nu încetează să captiveze! Una dintre acestea priveşte echipa naţională a României, una dintre cele patru selecţionate europene participante la competiţie. Site-ul oficial al Federaţiei Internaţionale de Fotbal (FIFA), ne informează negru pe alb, printre alte date referitoare la disputele din micuţul stat sud-american, cum că “Romania, whose squad was selected by King Carol II (…)” ceea ce nu e greu de tradus: naţionala tricoloră a fost selecţionată chiar de însuşi monarhul! Cam acesta ar fi punctul de plecare. Cum presa românească postbelică nu s-a referit deloc la activităţile regilor ţării, reformarea tabloului “Uruguay ’30″ este şi mai dificilă …

  2. … . Din alte surse (de exemplu, cartea lui Peter Seddon “The World Cup Strangest Moments”, apărută în anul 2005), am mai aflat faptul că recent întronatul rege a dat un decret prin care jucătorilor plecaţi la Mondial li se aprobă un concediu neplătit de trei luni, precum şi asigurarea că vor fi reprimiţi în slujbele lor la întoarcere. În plus, unele website-uri cu specific mai mult sau mai puţin fotbalistic, ne arată că “The King himself was also active as coach”. Măi să fie? Ce ştim concret? Ştim că, părăsind ţara în 1925, Carol avea să revină în Bucureşti, incognito, la 6 iunie 1930, după două zile fiind încoronat în şedinţa Parlamentului. Mai ştim că delegaţia României a plecat spre Montevideo după 12 zile, cu trenul, având prima oprire în portul italian Genova. Acolo s-a îmbarcat pe transatlanticul Conte Verde, cu destinaţia Montevideo, punct atins în 4 iulie! Altfel spus, monarhul-om de fotbal a avut la dispoziţie mai puţin de două săptămâni pentru a “selecţiona” naţionala României!

  3. … Probabil trebuie că a fost un mare microbist şi pus la curent cu tot ce mişcă pe atunci vizavi de activitatea cu balonul rotund, din moment ce conaţionalii noştri au obţinut o victorie cu 3-1 in faţa echipei statului Peru (să mai spunem că în al doilea joc românii au cedat cu 0-4 în faţa gazdelor, care vor deveni primele campioane mondiale din istorie). Personal, mi-e greu să-mi închipui în acele zile agitate o masă rotundă cu Carol, Octav Luchide, conducătorul delegaţiei, Costel Rădulescu, managerul lotului şi Rudy Wetzer, căpitanul echipei, la care, între o havana şi un coniac, proaspătul şef al statului să spună: “Cred că în poartă Lăpuşneanu nu are contracandidat. Cei doi backs nu pot fi decât Bürger şi Steiner, iar halfia se va face cu Vogl şi Rafinszki, neapărat. Ca extremă stângă îl prefer pe Barbu lui Dobai”. Apropo de această ultimă “ipoteză”: “Calul”, cum i se spunea golgeterului din Dumbrăviţa (grafia corectă este Dobai Istvan, chit că în analele fotbalistice este cunoscut sub numele Ştefan Dobay), a fost şi el printre cei vizaţi să facă deplasarea. Chiar şi-a cumpărat din bani proprii, ca şi ceilalţi jucători, de altfel, costumul de prezentare pentru campionat, însă avea să fie “tăiat de pe listă” în ultimul moment. Oare la ordinul lui Carol? Care, abia repus pe tron, nu avea oare altceva de facut decât să se ocupe de echipa de fotbal? …

  4. E-n regula, să admitem că multifuncţionalul rege era la curent cu ce se petrece în fotbalul românesc. Întrebarea care se naşte este cum a reuşit acest lucru, mai ales că lipsise vreo cinci ani din ţară? Teoretic ar fi putut-o face doar prin intermediul presei scrise, trimisă eventual de un binevoitor, pentru că prima transmisie radiofonico-fotbalistică a avut loc în 1934. Cât despre televiziune, să fim serioşi. Primele meciuri s-au văzut în Carpaţi abia la începutul anilor ’60! Pentru punerea cap la cap a evenimentelor legate de momentul la care ne raportăm, revenim la un nume: Octav Luchide. Acestui om i se datorează pur şi simplu formarea fotbalului modern în România (în paranteză fie spus, “Grecul”, cum îl ştia lumea fotbalului, a pus piatra de temelie şi unei alte organizaţii de pionierat, federaţia de rugby!). Luchide a fost cel care a văzut printre primii posibila dezvoltare a Cupei Mondiale şi a înscris România printre participante imediat după ce s-a pus la cale competiţia care avea să reunească la start jucători amatori şi profesionişti laolaltă. Necazul cel mai mare pentru întreprinzătorul personaj era că România nu avea o federaţie cu care FIFA să dialogheze pe tema participării. Problema a fost rezolvată de acelaşi intelectual deosebit în februarie 1930, când a luat fiinţă FRF!

  5. … Problema o reprezentau jucătorii selecţionabili, majoritatea angajaţi la diferite firme din oraşele unde jucau. Şi cum deplasarea peste ocean a luat aproape două luni, slujbele fotbaliştilor erau în pericol. Ca să nu mai amintim de marea criză economică mondială, declanşată doar cu câteva luni mai devreme şi care făcuse milioane de şomeri pe toate meridianele!
    Este momentul în care a apărut problema controversată peste ani. Se spune că Luchide, având o oarecare deschidere la “Palat”, a făcut o listă cu jucătorii care urmau să facă deplasarea pe care a obţinut semnătura şi sigiliul regal. Cu o asemenea armă deloc de neglijat, a bătut la uşile patronilor firmelor unde lucrau fotbaliştii şi a obţinut mult mai uşor aprobările pentru plecare.
    Gurile rele susţin chiar că respectiva hârtie nici măcar nu i-a fost arătată lui Carol…
    Şi cum lista purta semnătura regelui, înseamnă că el i-a selecţionat pe fotbalişti, nu? Dintr-un anumit punct de vedere, se poate spune şi aşa. Cât despre faptul că “a fost activ ca antrenor”, cred că imaginaţia unora a luat-o puţin înaintea realităţii…

  6. .. Totuşi, unele întrebări nu pot fi ocolite. Ce s-ar fi întâmplat cu echipa dacă regele Carol nu revenea în ţară cu 12 zile înaintea plecării vasului Conte Verde spre Montevideo? Cum de a aşteptat Luchide atâta vreme pentru a rezolva problema pe cale politică? Eventual ştia că va reveni regele în ţară?
    În concluzie: dacă într-adevăr există acel Decret Regal privind menţinerea fotbaliştilor în locurile lor de muncă şi după Campionatul Mondial, înseamnă că actul se găseşte undeva într-o arhivă pe care probabil n-a mai deranjat-o nimeni de foarte mulţi ani (ar fi fost interesant de ştiut cine l-a convins pe Carol şi prin ce metode, să dea acest decret…). Dacă nu, înseamnă că “folclorul fotbalistic” a fost pus la mare preţ.
    Oricum, adevărul absolut în această poveste e greu de stabilit acum, după 81 de ani, mai ales pentru că toţi participanţii la evenimente au plecat dintre noi. Să rămânem totuşi cu imaginea că încă de atunci fotbalul devenise o problemă de interes naţional în care politicul, chit că nu e agreat de FIFA, poate să facă şi să desfacă multe iţe.>> SFARSIT.

  7. „Intrând în rândurile Organizației Pionierilor, eu, MITRAN MARIUS, m-am angajat să-mi iubesc patria, să învăț bine, să fiu harnic și disciplinat, să cinstesc cravata roșie cu tricolor. Azi, la momentul învestirii mele cu încrederea şi năzuinţele întregului colectiv al clasei, cu adâncă recunoştinţă faţă de înfăptuirile Partidului şi ale iubitului nostru conducător, declar că, pe viitor, nu voi ezita nicio clipă în a răspunde sarcinilor care îmi vor fi trasate de conducerea Organizaţiei, în contextul unei permanente preocupări pentru sublinierea rolului hotărâtor al tovarășului Nicolae Ceaușescu și al tovarășei Elena Ceaușescu în asigurarea tuturor condițiilor de creștere și educare a copiilor, de dezvoltare economico-socială a patriei noastre. Mă angajez, de asemenea, ca, pe întreaga perioadă în care voi conduce detaşamentul clasei mele, să militez continuu pentru iniţierea pionierilor fruntaşi, elemente de încredere şi nădejde, cu privire la rolul conducător al partidului în societatea noastră, al calității acestuia de centru vital al națiunii noastre, asupra necesității de a urma întocmai îndemnurile și chemările partidului! În numele întregului detaşament, conştientă de obligaţiile noastre pe care ni le-am asumat fără crâcnire, puternic mobilizaţi de hotărârile gloriosului nostru partid, însufleţiţi de exemplul pe care ni-l oferă, în fiecare zi, mult iubitul şi stimatul tovarăş Nicolae Ceauşescu, vă asigur că nu vom precupeţi niciun efort în a contribui cu întreaga noastră capacitate de muncă şi creaţie, cu entuziasm şi pasiune revoluţionară, la îndeplinirea şi depăşirea angajamentelor. Promit astăzi, cu valoare de legământ, creşterea contribuţiei tinerei generaţii la modernizarea ţării, astfel încât oricine va călca pe pământul patriei să simtă că a păşit pe un tărâm pe care truditorul nostru popor îl transformă într-o ţarină roditoare şi îmbelşugată.” Iti aduci aminte Darie. Era dintr-o carte. Poate o ai in biblioteca. Daca nu transforma-te intr-un soarec de hartie ca sa nu mai fi taxat ca esti gerontofil si nu incerci sa imbii trecutul cu prezentul decat … dupa ce primesti inca un pamflet. Mars, la pisica!

Comments are closed.

Zenville

Ultimele știri

Caz înspăimântător în București! Femeie reținută după ce şi-a înjunghiat de două ori soţul, la un interval de mai multe ore

Caz șocant în București! O femeie a fost reţinută, sub acuzaţia de violenţă în familie în modalitatea tentativei de omor, după ce şi-a înjunghiat...

Momente de groază, la înălțime. Pasagerii unui telescaun, surprinși de rafale foarte puternice de vânt – VIDEO

Mai multe persoane au trecut printr-o experiență pe care, cel mai probabil, nu o vor uita niciodată. Sau, cel puțin, nu prea curând.Au fost...
proger