Dan Claudiu Tanasescu este, inainte de orice, prozator. Mai exact, e un povestitor daruit nativ cu harul plasmuirii unor basme avand ca personaje oameni reali.
Astfel ne apare si in ultima sa carte, „Din cronicile unui microbist”, o culegere de tablete aparute prin diferite publicatii in perioada 2008-2011 si stranse intre copertile unui volum elegant, la Editura Semne. Cronicarul de fotbal (cu predilectie) Dan Claudiu Tanasescu a fost aruncat in lupta cu condeiul pe baricadele sportului de Eugen Barbu (el insusi un impatimit al stadioanelor si al scrisului piscator legat de ceea ce se petrecea pe dreptunghiul verde), care i-a daruit ani de-a randul o rubrica pe ultima pagina a revistei „Saptamana”, la vremea cand in arena comentatorilor de specialitate evoluau personalitati de renume precum Cristian Topescu, Ovidiu Ioanitoaia, Ioan Chirila, Fanus Neagu, Adrian Paunescu, Radu Cosasu, Ion Ghitulescu, Horia Alexandrescu, Dumitru Graur, Ion Bocioaca, Marius Georgescu, Gheorghe Mitroi, Eftimie Ionescu si cati altii, creatori de ziceri memorabile si de carti asijderea. In urma cu aproape doua decenii, Dan Claudiu Tanasescu, romancier de succes la acea vreme, detinator de importante premii literare, scotea, la Editura Sport Turism, un prim florilegiu din articolele sale cu tematica sportiva, intitulat – prin preluarea unui vers dintr-un cantec la moda pe atunci – „Unde sunt iluziile mele”. Daca in acel volum scrisul sau iute, piperat cu vorbe de duh si indulcit de metaforele ce tradau artizanul de cuvinte, se referea cu precadere la fotbalistii momentului, alintati sau vituperati, dupa caz, in prezenta carte amprenta decisiva apartine unui moralist care judeca, fara prea multa indulgenta, nu doar prestatiile jucatorilor, ci si pe cele ale conducatorilor de cluburi si ale finantatorilor acestora, fara a uita sa trimita destule sageti catre mai tinerii confrati, dedulciti prea de timpuriu la favoruri ce le fac scrisul prizonier al unor interese ignobile. Intr-un stil viu – aliaj subtil de alint si blanda dojana dar si de ironie transformata uneori in bobarnac zeflemitor, alaturand remarca sarcastica unor savuroase ziceri populare sau refrenelor lautaresti adaptate situatiilor de moment – Dan Claudiu Tanasescu ramane acelasi polemist redutabil dublat de un slefuitor de vorbe ducand gandul spre perioada romantica a gazetariei sportive, cea in care deliciul cititorilor venea, cel mai adesea, din amprenta personala pe care fiecare autor o imprima spuselor sale.
Avem a citi, asadar, cu indicibila placere (in ceea ce ma priveste, cel putin) o carte spirituala, bine scrisa, reprezentand oglinda – fidela, dar si poznasa – a fenomenului sportiv al momentului, cu bucuriile si deziluziile pe care acesta le provoaca celor care-l indragesc, urmarindu-l cu mereu aceeasi patima, la bine si la greu.
