Ianuarie 1936. Prietenul de dame, razii si dosare al lui Carol al II-lea, generalul Gabriel Marinescu, zis „Imparatul”, devine presedintele Venusului. N-are 50 de ani, dar are multe de platit. Noaptea iese, din cand in cand, cu Suveranul. Cauta fete frumoase pentru priapicul rege. Intr-o astfel de noapte obtine si conducerea „negrilor”.
Venus are 5 titluri in palmares, ultimul in ’34, dar marea si totala ambitie a generalului e Cupa Romaniei. Este transferat David, portarul care, in aprilie ’40, va primi chiar de la Papa, apelativul de „Il Dio”. Vine apoi, de la ICO Oradea, Bodola, probabil Balonul de Aur al Europei Centrale. Lazar Sfera vine de la „U” Cluj, apoi grecul Humis, Colea si Valcov (ultimul avea sa moara pe front, in 1943, in Crimeea!) sosesc de la Mihai Viteazu, o echipa din Chisinau, iar Silviu Ploesteanu si Juhasz sunt vedetele.
Punct si de la capat. El, generalul, are putere, are bani si are Venusul. Nu are, insa, Cupa, pentru ca si cu echipa stelara pe care o construieste, Venus pierde in semifinale, 1-5 in fata Rapidului! In 1938, „Gavrila” nu mai are rabdare si, dupa 1-2 in Giulesti, pune sa fie arestati rivalii Baratky, Auer, Vintila (Cossini) si Raffinsky, ridicati direct de la restaurantul „Luther”, unde sarbatoreau victoria. Costica Bauer, managerul Rapidului, cere audienta la „Imparat” si tot el insusi cere si rejucarea, stiind ca altfel n-are sanse sa-si scoata baietii din arest. La rejucare, la pauza e deja 4-1, Baratky si Auer reusind cate o „dubla”. Se termina 4-2. Bizar, dupa meci, generalul coboara la cabine si-i felicita pe… rapidisti, cerandu-le sa-l numeasca si acolo presedinte. „Macar asa sa beau si eu din Cupa o gura de sampanie!”
Din nou, de la capat. „Gavrila” are inca gloante. Impune ca Ripensia, Chinezul, Unirea Tricolor, Victoria, „U” Cluj, Maccabi si Gloria Arad sa-l numeasca presedinte de onoare fiecare in parte! E si „vice” al FRF si, la orizont, in 2 iulie, e iar semifinala, clasic, cu Rapid. Venus pierde cu 0-2 si generalul, ajuns intre timp ministru de Interne, mai strange o data din dinti.
Punct si de la capat. Anul 1940. Campioana pentru a opta si ultima oara, Venus nu mai cade in semifinalele Cupei cu Rapid, ci cu Sportul. E victorie, cu 4-2, si in finala e Rapid. Generalul e pregatit, echipa e mare, Regele e pe tron, razboiul ne-a ocolit! Urmeaza cea mai lunga, dura, frumoasa si crancena finala din istoria Cupei. O finala intinsa pe durata a 194 de zile, jucata si rejucata de 4 ori. Totul despre acea finala, sfarsitul lui Venus si al generalului ei, insa, saptamana viitoare!
