Joi pe seara, in tara lalelelor, Rapiduletul s-a busit de tampoanele garii Heerenveen atat de tare incat i-au sarit de pe sine rotile, iar din garnitura faurita de tehnicianul Sabau n-au mai ramas decat tenderul plin cu cenusa carbunilor si un cazan cu umilinta.
Jocul, programat in cadrul turului III preliminar din Europa League, s-a disputat pe un stadion cu 20.000 de floricultori, care au batut bucurosi intre ei cuba de patru ori, gest starnit de tot atatea goluri administrate giulestenilor de catre fotbalistii instruiti de fostul mare jucator Marco van Basten. I-am vazut la televizor pe cofetarii lui Copos cum alergau pe gazonul olandezilor precum caii cu picioarele legate de stapanii lor atunci cand ii scot la pascut. Ma uitam si nu-mi venea sa cred ca niste tinerei isi fac mendrele cu Oros, Duarte si Marius Constantin, ascunzandu-le mingea sau trecand pe langa ei ca simplonul. De altfel, slabiciunile Rapidului s-au vazut din rezultatele triste obtinute in primele doua etape, din care au cules doar doua puncte chinuite. Prea multele pase imprecise, prea multele mingi pierdute si, mai ales, lipsa de daruire a majoritatii jucatorilor sunt doar cateva „defectiuni” ale garniturii de sub Podul Grant. Credincios din fire, Ioan Ovidiu Sabau trage speranta intr-o minune dumnezeiasca, un fel de para malaiata care sa le cada intre arcadele dentare acarilor sai, si astfel sa aiba parte de calificare. Numai ca scorul de 4-0, de care au ras pana si curcile din curtea clubului visiniu, e greu de remontat. Un scor de s-a dus vestea, intrucat nu a mai fost inregistrat in niciuna dintre cele peste 30 de partide disputate in acest tur! Asa ca… Tot joi, pe gazonul chelit al Arenei Nationale, in minutul 5 al partidei dintre Steaua si Spartak Trnava, unul slab si mic, Mikovic, a ridicat mingea peste gafeurul de serviciu Tatarusanu si a trimis-o in plasa, deschizand portile unui joc incalcit, in care echipa din Ghencea, vorba prietenului meu Somarlie, „a jucat bine, dar a dus picioarele stramb!”. Imi pare sincer rau ca lui Reghecampf nu-i prea iese pasienta asa cum doreste, dar poate ca pleaca urechea la prea multe sfaturi soptite de latifundiarul din Pipera, care se jura pe la televiziuni ca nu se mai baga in ciorba antrenorului, dar prin targ se aude cu totul altceva. E drept ca bucurestenii si-au creat cateva situatii favorabile, dar cum fotbalul se joaca, deocamdata, pe goluri, chestia cu „ocaziile” ne lasa indiferenti. Ar mai fi ceva: neinteleasa incapatanare cu care Reghe il tine titular pe Tatarusanu, atata vreme cat Stanca a dovedit ca este mai bun decat el. Apoi, il tot zapaceste pe Latovlevici, care greseste uneori, dar sustine cu contraatacuri in viteza jocul pe partea stanga, unde se intelege de minune cu Cristi Tanase. Ar mai fi si altele de spus, dar noi ne abtinem sa dam sugestii, lucru pe care i-l recomandam si baciului sef Gigi Becali! Ca si rapidistii, si cei din Ghencea, in frunte cu finantatorul lor, declara ca minunile fac si ele parte din viata fotbalului. Cum s-ar spune: Doamne, arunca-ne si noua o para malaiata, cum ai facut odata pentru Natafleata! Mai stii?
