Într-o analiză incisivă, jurnaliștii de la AS trag un semnal de alarmă cu privire la direcția în care se îndreaptă Chelsea sub conducerea lui Todd Boehly, omul de afaceri american care a preluat clubul londonez cu mari ambiții, dar care, în ciuda unei investiții colosale, nu a reușit să livreze performanțe pe măsură.
Boehly, star la Dodgers, dar în derivă la Chelsea
Considerat una dintre „prezențele exotice” ale Campionatului Mondial al Cluburilor, Todd Boehly a venit în fotbalul european cu un CV impresionant în sportul american. Deține o cotă semnificativă la Los Angeles Dodgers, multipli campioni în MLB, și este implicat și la LA Lakers și LA Sparks.
Însă modelul care a funcționat peste ocean nu pare să aibă același impact în fotbalul britanic. Preluând Chelsea în 2022, pentru o sumă de aproximativ 3 miliarde de euro, după ce Roman Abramovich a fost forțat să se retragă în contextul sancțiunilor internaționale, Boehly a aplicat o rețetă bazată pe investiții masive în jucători tineri și promițători, cu o strategie de dezvoltare pe termen lung.
Strasbourg, „ferma” de jucători pentru Chelsea
Parte din acest plan a fost și achiziția clubului francez RC Strasbourg, transformat într-o filială de formare pentru fotbaliștii cu potențial. Scopul: tinerii trimiși acolo să prindă experiență și să revină pregătiți pentru rigorile Premier League. Însă, până acum, strategia nu a produs rezultate notabile.
Trofee minore, investiție uriașă
După ani de instabilitate și poziții dezamăgitoare în clasament, Chelsea a reușit să revină în Liga Campionilor în 2025, terminând sezonul pe locul patru în campionat. Tot în 2025 a venit și un trofeu continental: UEFA Conference League, cucerită în fața lui Betis Sevilla. Dar pentru 1,54 miliarde de euro investiți în transferuri, acestea sunt rezultate modeste.
Un club urmărit îndeaproape în SUA, dar cu semne de întrebare
La Campionatul Mondial al Cluburilor, Chelsea se bucură de o expunere specială în Statele Unite, grație patronului său american. Însă dincolo de popularitatea de moment, întrebarea rămâne: va reuși echipa lui Enzo Maresca să justifice, în sfârșit, uriașa încredere financiară care i-a fost acordată?
Pentru moment, Chelsea rămâne exemplul perfect că banii nu garantează succesul – mai ales când se încearcă transplantarea unui model sportiv dintr-o cultură în alta, fără a înțelege diferențele de fond.