Cel mai mare canoist român a murit la 71 de ani. Ivan Patzaichin era internat la Spitalul Elias de mai bine de o lună. El avea probleme de sănătate care în ultima perioadă s-au agravat.
Puțini au fost cei care știau despre problemele de sănătate ale marelui campion. O boală incurabilă este motivul pentru care în ultimele trei luni Patzaichin a trăit mai mult prin spitale.
Prezent la cinci ediții ale Jocurilor Olimpice, canoistul Ivan Patzaichin a cucerit nu mai puțin de șapte medalii olimpice, patru de aur și trei de argint și a participat la 11 ediții ale campionatelor mondiale, cucerind 22 de medalii dintre care opt de aur. În probele de canou dublu i-a avut coechipieri pe Serghei Covaliov, Petre Capusta și Toma Simionov.
Ivan Patzaichin a intrat în istoria olimpismului drept „Campionul cu pagaia ruptă”. La Jocurilor Olimpice de la Munchen, în 1972, în seriile întrecerilor de la canoe simplu pe 1000 m (C1 – 1000 m), lui Ivan Patzaichin i s-a rupt pagaia la numai câțiva metri după start. În condițiile în care arbitrii nu au oprit cursa (potrivit regulamentului), românul a vâslit cu ciotul de pagaie și a încheiat cursa, în aplauzele spectatorilor. Descalificat inițial, Ivan Patzaichin a fost primit în recalificări, după ce a fost soluționată favorabil contestația depusă de conducerea delegației României. Ulterior, Ivan Patzaichin nu numai că s-a calificat în finală, dar a și câștigat aurul olimpic la capătul unei curse pe care a dominat-o fără drept de apel.
După ce și-a petrecut toată copilăria pe canalele Dunării, la 18 ani Ivan a început să practice canoea de performanță la Clubul Sportiv Dinamo București, club la care a fost legitimat timp de 18 ani ca sportiv. După retragerea din activitatea competițională, Ivan a devenit antrenor la Dinamo, iar apoi la lotul național.
Cea mai mare satisfacție ca antrenor a avut-o in 2000, la Jocurile Olimpice de la Sydney. Elevii săi Florin Popescu și Mitică Pricop au devenit campioni olimpici la C2 – 1000 m, întrerupând șirul de 16 ani fără aur olimpic în această probă. Până în 2000, ultimii care urcaseră pe prima treaptă a podiumului olimpic la C2 – 1000 m, în 1994, la Los Angeles, fuseseră Ivan Patzaichin și Toma Simionov. Tot la Sydney, tandemul Popescu – Pricop a cucerit și bronzul la C2 – 500 m.
După retragerea din viața sportivă, Ivan Patzaichin a înființat Asociația „Ivan Patzachin – Mila 23” și a dezvoltat proiectul „Rowmania” , o campanie națională de promovare a patrimoniului local prin descoperirea României naturale prin promovarea mișcării în aer liber.
În anul 1968 a primit titlul de Maestru Emerit al Sportului, în 1982 pe cel de Maestru Internațional al Sportului, iar în 1991 pe cel de Antrenor Emerit.
În 1990, președintele Comitetului Internațional Olimpic (CIO) Juan Antonio Samaranch i-a conferit Ordinul Olimpic de argint.
În 2000 a primit Ordinul Național “Serviciul Credincios” în gradul de ofițer , iar în 2008 a primit Ordinul “Meritul Sportiv” clasa I .
La data de 1 decembrie 2004, colonelul în rezervă Ivan Patzaichin din cadrul Ministerul Administrației și Internelor (MAI) a fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu o stea), în rezervă.
În 2010 a fost distins cu Decorația Regală “Nihil Sine Deo”.
Doar nenorocitul, criminalul hoitar de Ilici Iliescu continuă să pape degeaba pensia specială.
& Politică, în sport, ?
L-au premiat și ăia și ăilalți și l-au „consumat” relativ ”proaspăt” , ?
Dan Coe , „ministru’ apărării” , la fotbal, în anii 70 din secolul XX, care a jucat și la vest-europeni, a încheiat ceva mai repede, ?
& „Canibalizarea politică”, cum „proclama” Valeriu Stoica , în vremurilei Monicăi Macovei la justiție, ?
& Așa cum mai povestea și Ivan Patzaichin, la emisiuni televizate la care era invitat, au fost și triburi de canibali care se hrăneau cu creierii altora din specie care nu erau membri de trib, penru a fi mai inteligenți, ?
, corectură, ,,care nu erau membri ai tribului”, ?